DSC_5014

Focaccia cu măsline sau: “Nu există mâncău mai mare după ce azi am mâncat toată mâncarea din România”

Imaginaţi-vă un uriaş cu burta cât luna plină, leneş cât o zi de post, cu laptopul în braţe, cu trei baclavale şi jumătate de focaccia la activ, postând pe Mic dejun de Bucureşti. Da, m-aţi identificat. V-aş fi premiat cu nişte focaccia, dar n-a mai rămas nimic.
 

Reţeta AICI pentru că leneşul din mine a trecut deja în stare de veghe. Mai jos o plantă care nu are nicio legătură cu focaccia şi nişte busuioc plantat în urmă cu două zile peste nişte rozmarin care s-a încăpăţânat să nu crească. Nu v-am zis că focaccia e extrem de bună caldă, dar vă spun acum. Se face simplu şi e gata într-o oră (minus dospitul). Întrebări, cereri, rugăminţi nu primesc. Mă duc la somn.

 

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

2 Comments

  • Ma bucur cand postezi ceva nou, ma binedispune. Nu cumva dorinta de a coace coci se datoreaza si cuptorului? Eu asa am patit, de cand am un cuptor dragalas, plasat in centrul atentiei.

  • 🙂 Multumesc mult, m-ai incurajat sa ma organizez mai bine si sa postez mai des. :)) Ba da, ai dreptate, am cumparat recent aragazul mult visat (desi nu e electric), dar are cel mai mare cuptor din ce se gaseste prin magazine si pana acum nu mi-a ars niciun quiche si niciun tort deci relatia noastra pare una de viitor. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *