O reteta, dar nu una de bucate.

granola

Stiti ca, in ultimii ani, din ce in ce mai multi oameni spun ca s-au saturat de rezolutii, de promisiunile pe care ni le facem la fiecare inceput de an si cu fiecare agenda in care nu am scris inca nimic? Ei bine, inca mai cred in aceste noi inceputuri si ma gandesc ca aceasta speranta e ceea ce ne face sa mergem mereu mai departe, e ceea ce ne ajuta sa depasim anumite momente din viata noastra care nu par sa aiba sens si e ceea ce ne ajuta sa ajungem in locuri noi si sa gasim, pana la urma, ceea ce ne dorim.

Si e adevarat, uneori nu trebuie sa asteptam o zi de luni, un anotimp nou sau un inceput de alt an pentru a o lua de la capat. Cred ca o analiza de sine sau cateva momente in care sa ne intrebam ce vrem sa facem, daca suntem fericiti sau ce ne-ar face fericiti, sunt necesare. Nu stiu altfel cum putem sa iesim din contexte care azi nu ne mai ofera niciun raspuns. Am gasit raspunsuri in carti, in inca unul din jurnalele lui Ionesco, intr-o alta carte scrisa de E. Brumaru.

Azi ma gandesc la prieteniile care nu trec testul timpului, dar si la cele care trec acest test si pentru care stii ca fiecare moment oferit e unul pus la temelia a ceva ce dureaza de ani de zile. Si tot azi ma gandesc la increderea cu care am tot oferit pana cand am observat ca aceasta incredere poate ajunge uneori sa se toceasca si ca nu vine in doze nelimitate. Sau poate ca are nevoie de timp sa se refaca.

Si mai stiu ca ne croim destinul in functie de ceea ce credem ca suntem si nu intotdeauna in functie de ceea ce ne dorim sa devenim. Asa ca e mai bine sa ne gandim la ce vrem sa fim si nu la ceea ce simtim ca suntem deja.

Ma gandesc azi ca astfel de sentimente si convingeri nu sunt iremediabile. Trag aer in piept si privesc cu speranta catre ceea ce tocmai am scris. Nu am o reteta speciala de cozonac, nu am pregatit nicio prajitura pentru acest Craciun. Fiindca nu cred ca exista o reteta pe care trebuie sau putem sa o respectam pentru un “Craciun de nota zece”. Iar Craciunul meu de nota zece a existat candva cand nici nu stiam sa pun note.

Sunt recunoscatoare, si acesta e un Craciun bun, de 14 plus, cum a notat nepotica mea pestele pregatit de mama, insa cred ca pentru mine Craciunul de aceeasi nota e undeva unde nu am ajuns inca.

V-am scris cu sinceritate, sper sa aveti Craciunul pe care vi-l doriti, nu unul croit dupa retete, ci dupa ceea ce ati gandit acum cativa ani si astazi a devenit realitate.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *