Furtuna şi avântul. Despre cum mi-am regăsit pasiunea la început de 2015

newzealanddesignblog.com

În ultima vreme, mai mult decât în anii trecuţi, mi-am pus mai apăsător întrebarea “Cine sunt, ce vreau şi încotro mă îndrept?”. Pentru cine nu ştie, lucrez de cinci ani într-o editură, dar separat mă ocup de WOLF 25 şi de acest blog. Pe lângă asta, scriu pentru Sub25.ro şi am colaborat, de-a lungul timpului, cu mai multe site-uri. Lucrarea de master a apărat print-ul în lupta cu digitalul aşa că îmi doresc, în continuare, ca ceea ce scriu să apară şi pe hârtie.

Vreau să vorbesc însă despre această căutare de sine, despre sentimentul că ceea ce faci nu e suficient de bun pentru tine, nu e suficient pentru ceilalţi şi, ce e mai grav, nu e suficient de bun. Am căutat, am căutat şi… cred că am găsit.

Aseară, în jurnal, mi-am pus din nou întrebarea de mai sus. De data aceasta, am ales să mă mulţumesc cu ceea ce sunt deja, dar să îmbunătăţesc tot ceea ce ştiu şi am decis că sunt. Sper că e clar ceea ce-am spus. Implică muncă, implică şi mai mult scris, dar asta mă bucură. Fiindcă scriu de când mă ştiu şi cred că e singurul lucru la care nu am renunţat de-a lungul timpului şi care m-a însoţit zi de zi. În rest, pot face o listă uriaşă de lucruri pe care le-am încercat de-a lungul timpului şi la care am renunţat. Nu cred că pasiunea trebuie “forţată”.

Sunt câteva lucruri pe care cred că trebuie să le avem alături de-a lungul timpului. Şi sunt, deopotrivă, greşelile pe care le-am făcut eu în nenumărate ocazii (prea mult timp liber, da, da!).

MUNCA E MUNCĂ

Multă vreme m-am gândit că ceea ce fac nu e suficient de important. Asta în vreme ce foarte mulţi oameni îmi scriau că îi inspir, că le-am schimbat dimineţile şi că se bucură că mi-au descoperit blogul. Acelaşi tip de feedback a fost valabil şi pentru celelalte proiecte. Fiindcă nu am avut tot timpul încredere în ceea ce fac. Am observat însă de-a lungul timpului că oamenii care au succes în tot ceea ce fac acordă mare importanţă lucrurilor pe care alţii le consideră mărunte. Pentru ei, chiar şi cea mai aparent nesemnificativă sarcină face parte dintr-un corpus de lucru. Toate aceste mici detalii fac însă că rezultatul lor să fie unul de nota zece. Asta în vreme ce, de pe margine, am minimizat poate acele activităţi ale omului respectiv.

Concluzia: Ai încredere în ceea ce faci! Fii mândru de munca ta şi nu-ţi minimiza eforturile!

UN PIC DESPRE LUMILE IMAGINARE

Devenim ceea ce gândim. Mai simplu de-atât nu se poate. Suntem influenţaţi de absolut tot ce vedem, auzim sau citim. Ne influenţează gândurile, emoţiile şi oamenii din jurul nostru. În timp, se spune, devenim media celor cinci oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul. Vi s-a întâmplat, cu siguranţă, ca după o întâlnire cu un prieten să simţiţi că puteţi muta munţii din loc şi să vă recăpătaţi entuziasmul sau să aveţi idei noi şi să treceţi la fapte. La fel, dar la polul opus, v-au copleşit grijile după ce aţi petrecut timp mai mult cu cineva care nu vede jumătatea plină a paharului.

Să ţinem însă cont că toţi avem perioade mai bune şi perioade mai grele. Asta înseamnă că nu renunţăm la prieteni dacă sunt într-o pasă. Renunţăm doar la oamenii care ne fac să simţim că suntem… mici.

Concluzia: Fii mândru de ce eşti şi ceea ce îţi place! Nu renunţa la ceea ce îţi încântă inima şi te face să zâmbeşti!

RENUNŢĂ LA SENZAŢIONAL

Nimic extraordinar nu se întâmplă peste noapte. Rezultatele succesului pe care îl vedem la alţi oameni sunt, în majoritatea cazurilor, venite ca urmare a unor eforturi susţinute pe o perioadă îndelungată de timp. Iar Robert Greene are o conferinţă TEDX minunată fix despre acest subiect. Creierul nostru vede însă numai ceea ce vrea şi se va concentra asupra unui lucru superficial şi care poate fi obţinut rapid. Când vedem însă că aşa nu ajungem la niciun rezultat, credem că nu suntem buni de nimic şi abandonăm proiectul. Norocul celor mai mulţi oameni nu se schimbă pur şi simplu. Norocul îi “loveşte” drept rezultat a multor ani de muncă pe care noi nu-i vedem.

Concluzia: Ai încredere în ceea ce faci zi de zi şi nu uita că obiectivul e să îmbunătăţeşti ceea ce faci. Acumulezi experienţă, nu vânezi succesul care s-ar putea să vină peste cinci ani sau zece.

În acest nou început de an, am fost unul dintre oamenii care au căutat răspunsuri. Evident, unele întrebări au rămas fără răspuns, dar ştiu că se vor aşeza toate, treptat. E uimitor cum, de multe ori, doar fiindcă ne simţim încurajaţi, facem din nou ceea ne place şi ne recăpătăm încrederea, abia dacă ne mai amintim de omul care, cu doar câteva zile înainte, îşi punea întrebări existenţiale.

Cu drag şi recunoştinţă,

Mic Dejun de Bucureşti

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

2 Comments

  • Of, ce bine a venit articolul tau! Sunt pe cale sa iau o decizie care implica tot scrisul si m-am oprit putin din reflectat ca sa te citesc.

    Am zile cu nori, uneori, si am senzatia ca nu-s destul de… orice, dar sunt si omuletul ala din textul tau care da importanta lucrurilor pe care altii le considera marunte. Si cred ca e important cum raspunzi fiecarei incercari, mari sau mici, ce decizii iei si cum te ajuta ele sa fii ceea ce vrei sa fii. Cred ca, pana la urma, e important sa faci ce vrei sa faci, chiar in momentul ALA, si sa ignori, practic sa ignori, vocea din capul tau care-ti pune piedici pentru ca asa e construita sa faca. Sper ca are sens ce am zis!

    Nu am inteles partea asta din textul tau: "Sunt câteva lucruri pe care cred că trebuie să le avem alături de-a lungul timpului. Şi sunt, deopotrivă, greşelile pe care le-am făcut eu în nenumărate ocazii (prea mult timp liber, da, da!)".

    Conferinta de care vorbesti este The key to transforming yourself?

  • Mulţumesc mult, Ioana, pentru comentariu! Are mult sens ce ai zis şi ai dreptate, e bine să facem ce simţim şi ştim şi noi că vrem, dar uneori nu avem curajul. Referitor la partea dintre ghilimele, m-am exprimat ambiguu, într-adevăr, şi-ţi mulţumesc pentru întrebare. Am vrut să zic că trebuie să păstram aproape pasiunile, experienţele şi încercările. De unde şi acele "greşeli". Mâine voi încerca să reformulez. :)) Da, da, aceea este. Am dat "publish" pe fugă. Voi pune link! Din ce mi-ai spus, ştiu că vei lua cea mai bună decizie. Mulţumesc din nou. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *