Libraria Humanitas Cismigiu

Călătorie urbană: Reîndrăgostirea de București e grea, dar trebuie făcută

E marți. Plouă de două zile și, în garsoniera mică, acum golită de obiecte și de ultimii cinci ani în care am stat acolo, balta de pe tavanul din baie se mărește. Cineva, iubitor și blând, mă ajută să îndrept lucrurile. O să dispară pata aceea, se repară. Cum se repară multe lucruri prin București, cum se strică altele. Cum se zugrăvesc unele fațade, cum se surpă altele. Călătoresc, din nou, în mijlocul acestui oraș pe care-l iubești la început, când vii, ca tânăr student, pe care ajungi să-l detești, mai târziu, când ți se pare că nu ți-a oferit ceea ce nu ți-a promis, de fapt, niciodată. Fiindcă Bucureștiul e făcut din locuri mici, ascunse, magice. Și locuri mari, descoperite, haotice. Își expune rănile și-și ascunde minunile. E un oraș-mozaic. E căptușit cu insomnii și te solicită constant. Să fii atent, să nu aluneci pe gheață, să nu cazi  în vreo groapă. Visez cu ochii deschiși la trotuare noi, perfecte. Apar și dispar la doar câteva zile, înghițite de mașinării lacome și zdrobitoare. Bucureștiul își schimbă constant țevile nevăzute, labirinturile invizibile, scoase zilnic parțial la vedere, cu mici munți de nămol și pietriș. Bucureștiul e peticit, e rănit. Florile scoase în stradă, în fața micilor magazine, îl îmblânzesc. Parcurile pline, indiferent de anotimp, îl fac mai senin. Îl iubim, chiar dacă nu ne place mereu s-o recunoaștem. E orașul în care visele noastre, ani de zile, nu s-au împlinit. E orașul în care ne-a luat multă vreme să înțelegem cum să funcționăm, ce-i datorăm și ce nu-i datorăm. Așa că mi-am promis să reîncep o călătorie urbană de reîndrăgostire. Să îl descopăr. Să vi-l descopăr. Cum e el, dar cu mai multe bune decât rele. Fiindcă cele din urmă, se văd, se observă. Ne frustrează și ne amărăsc multe zile. Le vreau pe cele senine prin această călătorie urbană. Le vreau pe cele în care pășesc pe trotuare intacte pe care doar s-au scuturat câteva frunze de toamnă. Pe cele pe care oamenii se plimbă mână-n mână, fără grija unor balcoane gata să cadă. Să ne reîndrăgostim de oraș fiindcă, rănit cum e, are nevoie mai mult decât oricând de toată iubirea noastră. Și e valabil, desigur, pentru orice alt oraș uitat de oameni.

calatorie-urbana-mic-dejun-de-bucuresti-humanitas-cismigiu

calatorie-urbana-lavinia-braniste-interior-zero

calatorie-urbana-asfalt-topit

Mi-a oferit, în cele din urmă, multe dintre lucrurile pe care le căutam. Dar m-a lăsat să sap adânc în mine. Să scot și eu la iveală, întocmai ca un muncitor care sapă în asfalt, mici bucăți de cablu, fire, țevi ruginite. Să expun, să repar. Să fac aceasta călătorie constant. Prin oraș, dar și în interior. Ca într-o primăvară continuă.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *