productivitate-mic-dejun-de-bucuresti

10 obiceiuri care mă fac un om productiv şi organizat

Sunt oameni pe care îi urmăresc frecvent prin social media sau prin intermediul site-urilor pe care le-au creat. Sunt jurnalişti pe care îi citesc aproape zilnic sau săptămânal. Sunt idei pe care mi le notez cu stricteţe. Sunt nenumărate lucruri pe care le fac azi şi pe care nici nu-mi trecea prin minte să le fac acum ceva vreme. Sunt toate încercări pentru a deveni un om productiv.

Există modele pe care le urmez şi pe care le schimb mai rapid fiindcă le supun unei atenţii mult mai vehemente. Accept mai puţine greşeli şi ştiu mult mai bine ce-mi place şi ce nu. Mă pun sub lupă cu un ochi mai critic şi, totodată, mai onest. Nu mai fac, deci, la fel de multe compromisuri faţă de mine. Iar prin compromis înţeleg cam orice moment în care lăsăm procrastinarea să învingă, amânarea la infinit a unui proiect care ne sperie sau fiecare secundă în care mă trezesc că spun “Da” când vreau să spun “Nu”. Sunt rare, deci, aceste momente în care “las de la mine”. Şi secretul e că toate acestea construiesc o încredere de sine mult mai durabilă pe termen lung.

Sunt multe lucruri pe care le fac pentru a fi un om productiv, pe unele mai des, pe altele nu atât de frecvent pe cât ar trebui, dar sunt toate din categoria obiceiurilor care mă fac, la final de zi sau de lună, un om mult mai productiv, mai organizat şi mai mulţumit de el însuşi:

1. Îmi notez aproape tot. Listele ne fac să fim mai organizaţi, mai eficienţi, mai productivi. Ne organizează mintea astfel încât să ducem lucrurile mai uşor la bun sfârşit. Lucrează adesea cu inconştientul nostru şi funcţionează de minune. Aşadar, liste, liste, liste! Indiferent că vreţi să vă schimbaţi mobilierul din bucătărie, să cumpăraţi clanţe noi, să reparaţi ceva prin casă, să faceţi o programare pe care o tot amânaţi sau să începeţi un proiect nou. Liste, liste, liste!

2. Yoga. Vinyasa yoga, de exemplu, înseamnă atât de mult exerciţiu fizic încât eu am observat nişte transformări incredibile după doar 30 de zile de yoga atunci când am început. Azi, doi ani mai târziu, nu am un program strict, se întâmplă să am prea puţine sesiuni săptămânale, dar deja îmi reintru într-un program mult mai plin din acest punct de vedere, incluzând şi 10 minute matinale de Salutul Soarelui.

yoga-mic-dejun-de-bucuresti
Sursa

3. Mâncarea sănătoasă. După aproape şase ani ca vegetarian (şi povestea continuă), n-am putut să nu observ până la ce punct mâncarea ne influenţează felul în care ne simţim şi gândim. Dincolo de schimbările la nivel fizic, am devenit şi un om mult mai calm. Problema apare însă când excepţiile devin regulă, când micile snacks-uri devin gustarea zilnică de după prânzul de la birou, când ies din schemă legumele proaspete şi fructele, când beau două cafele pe zi şi uit de apă. Sunt atât de importante aceste lucruri încât mi-e şi ruşine că vă scriu despre ele fără să le aplic cum trebuie. Dar pentru că nu vreau să intru în iarnă ca gazda potrivită pentru răceli, îmi promit mie să mă “îmbuibez” cu bunătăţi proaspete şi… vegetariene. 😀

4. Inspiraţia zilnică. O caut şi o găsesc prin muncă. Scriu mult, scriu zilnic. Îmi câştig existenţa din scris şi asta e ceva pentru care sunt cât se poate de recunoscătoare. Inspiraţia vine din tot ce mă înconjoară. În spatele meu, la birou, domneşte o bibliotecă pe vreo şase rafturi mari, iar în orice moment pot împrumuta fie ficţiune, fie cărţi precum Făcut pentru creaţie (despre care o să vă scriu în curând cu precizarea că n-am uitat de Sanderg, nu, nu). Găsesc atât de multe idei care mă inspiră şi reuşesc să scriu articole care mă ajută încât de multe ori mi-aş dori ca săptămâna să aibă zece zile ca să pot citi non-stop timp de trei zile.

5.  Vestimentaţia. Există haine care ne dau superputeri, pur şi simplu. Fac parte din categoria lucrurilor care îşi produc magia de la exterior spre interior, ca atunci când postura corpului influenţează ceea ce simţim de-a lungul unei zile. Felul în care învăţăm să avem grijă de noi ne poate ajuta să descoperim şi ceea ce ne e teamă să scoatem la iveală din interior. Cred mult în ceea ce se spune despre visele pe care nu le îndeplinim: nu ne temem că nu vom reuşi, ci de faptul că s-ar putea să reuşim.

Revenind la haine şi fără să lungesc însă prea mult discuţia în aceasta zonă, o dau ca exemplu de stil pe Charlotte Gainsbourg:

 

charlotte-gainsbourg
Sursa

 

charlotte-gainsbourg2
Sursa
charlotte-gainsbourg-mic-dejun-de-bucuresti
Sursa

6. Îmi aleg ca modele oameni organizaţi şi care cred în lucruri similare.  E greu să credem în ceea ce se mai poate petrece bun, la nivel global, în lume. Dar cred cu tărie că, atât zi de zi, cât şi pe termen lung, trebuie să credem în lucrurile pozitive. Trebuie, mai exact, să credem că binele va învinge. E un reper esenţial în prezentul actual. O verigă care ţine încă lumea laolaltă. O ancoră în care trebuie să ne punem speranţele. Ne va salva din cea mai posibilă furtună. Binele, ca fapt universal. Binele, care începe prin fiecare dintre noi. Sunt zile, desigur,  în care pun răul înainte. E un semn de carte, deci, ceea ce scriu acum, aici. Să nu uit. Să nu uităm şi să continuăm să credem.

7. Scuzele pe care nu mi le mai ofer. Sunt multe momente în care nu am chef să scriu un articol, să fac yoga, să dau un telefon sau să rezolv o chestiune administrativă. Pentru multe lucruri nu avem niciodată chef, întotdeauna vom găsi ceva mult mai relaxant de făcut. Dar tocmai aceste lucruri pentru care trebuie să ne urnim de pe canapea fac diferenţa la final de zi, de săptămână, de lună. Sunt micile decizii care ne formează ca oameni, ca profesionişti. Ele împart succesul şi rezultatele.

8. Îmi amintesc că norocul înseamnă multă muncă. De multe ori, privind din afară, spunem că alţi oameni sunt norocoşi. Ne gândim că s-au născut într-o familie înstărită. Că sigur cineva sau ceva le-a sărit în ajutor sau că s-au născut, pur şi simplu, sub o stea norocoasă. Încercaţi să exploraţi însă diferite domenii muncind cu dragă inimă şi cu pasiune. Şi veţi observa câte uşi încep să se deschidă. Universul ne creează “stelele norocoase”. Dar nu va face asta dacă stăm îmbufnaţi pe margine, invidioşi faţă de succesul altora.

9.  Munca pe care nu o face nimeni în locul nostru. Ştiu că tot despre muncă am vorbit şi până acum. Dar nu pot să nu îmi amintesc constant de felul în care se leagă lucrurile, de cum munca depusă constant şi cu responsabilitate duce la rezultate şi recompense din în ce în ce mai mari. Da, scurt şi la obiect: După muncă, şi răsplată.

10. O gândire pozitivă şi educarea încrederii. Încerc să nu-mi mai testez până la sânge toate ideile care-mi trec prin cap. Le notez, le las să se odihnească. Aşa am reuşit să mă dezbar de întrebări precum “Ce rost are să fac asta?” sau “Dar asta s-a făcut deja, ce sens are să o fac şi eu?”. Suntem unici şi asta înseamnă că tot ceea ce facem noi va fi unic. Fiecare încercare este prin definiţie o reuşită. Iar eşecurile sunt lecţii şi fiecare eşec înseamnă un obstacol depăşit, un “ceva” dat la o parte din calea spre reuşită. Sunt doar uşi, drumuri străbătute, experienţe. Şi cel mai bun exemplu e cel cu oamenii care pleacă în alte ţări sau oraşe, dorind să schimbe ceva. Se tem adesea, la întoarcere, că vor fi judecaţi, că alţii vor crede că au dat greş. Dar pentru tot curajul de care au dat dovadă merită toată aprecierea lor. Şi, mai mult de-atât, e viaţa lor şi doar a lor. Şi au dreptul să facă oricâte încercări vor şi să revină de câte ori vor. Să dea greş şi să o ia de la capăt. Să experimenteze, să trăiască. Să îşi cântărească singuri propriile decizii şi să nu îşi privească viaţa prin lentilele din ochelarii de pe nasul altora.

Ştiţi că vă apreciez enorm comentariile. Sunt ca bomboanele din bradul de Crăciun şi eu mă bucur ca un copil când le descopăr. Aşa că le aştept cu drag şi sper că vă vor inspira aceste obiceiuri. Şi m-aş bucura să aflu şi care sunt obiceiurile voastre de productivitate!

 

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

15 Comments

  • Cata nevoie aveam de un astfel de articol! Ma simt uneori cu motivatia la pamant sau doar ignor lucrurile ce trebuiesc facute, din lipsa de chef, de soare, de inspiratie, dar cuvintele tale imi arata ca pot si-mi aminteste de trecut, de cum am mai reusit odata sa ma ridic, sa inghit lacrimi si sa-mi astup urechile care auzeau doar cum nu pot, n-am sa reusesc, sunt o gramada ca mine, suntem toti la fel, nu sunt unica deloc, n-am cu ce noutate sa vin si altele, si m-am dus la o scoala in care nimeni nu-mi dadea vreo sansa pentru viitor si care iata, chiar mi-a dat, mi-a oferit o perspectiva, mi-a adus un job sau eu am creat jobul respectiv, caci desi ma mai indoiesc uneori de capacitatile mele, cei cu care lucrez sau cei care m-au ales pentru jobul respectiv imi aduc argumentele necesare, ca eu eram cel mai potrivit om pentru acel job, cu tot trecutul meu, cu toate barierele de limba avute la momentul respectiv. Deci da, norocul inseamna munca, absolut!
    Da pentru liste si agende, viata mi s-a schimbat total de cand lucrez cu ele, in foarte bine, da pentru vestimentatie, observ cum mi se schimba starea de spirit, cum ies pe usa cu incredere, chit ca la job trebuie sa imbrac alte haine, timpul petrecut pedaland in acea tinuta imi da energia si increderea necesara pentru o noua zi plina de neprevazut. Da si pentru yoga, desi n-am mai practicat, nici kinetoterapie n-am mai facut, incerc sa ma conving ca cei 60km pedalati saptamanal sunt buni si ei, plus munca fizica de la job care mi-a oferit doua brate puternice si suple, dar si un spate pe care ma pot baza de acum incolo.
    Apoi, pe mine ma mai ajuta escapadele, fie de o zi, fie de mai multe, tot de organizare tine si-mi ofera un sentiment fain, ca am reusit sa strecor o iesire intr-o luna poate aglomerata, sa-mi mai clatesc ochii cu alte obiceiuri, cu alti oameni, cu alte mentalitati si cu alte orase care ma fac sa ies din zona de confort si sa ma descurc cu ceea ce sunt la momentul respectiv.
    As mai scrie, articolele tale ma motiveaza sa ‘dau din gura’ fara pauza, asa ca am sa inchei aici si sa incerc sa leg cateva cuvinte si-n casa mea virtuala, putin prafuita de la ultima postare. 😀

    • Mă bucur mult să aud că ţi-a plăcut şi că a venit la momentul potrivit, Raluca! Şi eu cred că atragem şi lucrurile pe care ni le dorim, dar dacă şi muncim în timpul acesta şi avem încredere că ele se vor întâmpla, sooner or later! Da, uite, de plimbările tale ştiu, citesc cu drag când scrii despre unele dintre ele. Cred că atunci când nu se întâmplă vreo plecare în afara oraşului, compensează concertele de jazz sau piesele bune de teatru. Sau pur şi simplu cinele în oraş, momentele petrecute în linişte. Abia aştept să citesc noua postare atunci şi mulţumesc mult pentru semn şi mesaj! Cred că e bine să ne dăm seama că avem mai mereu nevoie de motivaţie, adesea exterioară nouă, şi că asta nu ne face mai leneşi sau mai fără chef, ci doar ne ajută să ne reorganizăm şi să ne concentrăm mai bine atenţia într-o lume atât de agitată. Mult spor în toate şi te aştept din nou pe aici! <3

  • Nu stiu altii cum sunt, dar astazi mi-am gasit inspiratia aici: pentru un pic mai multa incredere, pentru un respiro, pentru a nu renunta, pentru munca, munca, inspiratie si inca o doza de curaj (pierdut printre tonele de ganduri). De cele mai multe ori , unul din cele doua monitoare de la serviciu este ocupat cu pagini web, interviuri, articole, bloguri, fotografii, ilustratii iar printre ele si “Mic dejun”. De cate ori am ocazia si timpul imi ajunge, fug inspre toate acele lucruri care ma fac sa rezist pana la sfarsitul zilei, sa imi spun ca rabdarea multe aduce, ca seara ma va gasi muncind la tot ce nu reusesc sa fac in timpul zilei.
    “Mic dejun” si-a castigat, cu siguranta, un loc pe monitorul meu. L-am descoperit cand prietena mea cea mai buna si-a pus in plan sa ma mute la Bucuresti. Mi-a povestit despre un master de care m-am indragostit la prima vedere: Teoria şi Practica Editării de Carte. Apoi am luat la bani marunti blogul cu pricina, de unde venise si ideea cu masterul. Citeam pe indelete fiecare articol, ma minunam si imi doream, din ce in ce mai mult, schimbari in viata mea. Ele se petrec treptat, fara sa faca abuz si imi ofera spatiu pentru a mi le asuma in mod responsabil si constient.

    Ordine si disciplina, acesta este raspunsul! 🙂
    Pe curand.

    • Bună, Daniela! Ce bucurie să citesc acest comentariu de la tine! Pentru mine masteratul amintit a fost deschizător de ochi şi de suflet, mi-a adus prezentul de azi reîntorcându-mă spre literatură şi scris! Să ştii că la fel fac şi eu, trec pe liste în timpul zilei ceea ce am de făcut seara. Printre picături, mai scriu şi dimineaţa. Notez toate ideile fiindcă vreau să le testez, pentru toate va veni vremea, iar cele pentru care-mi pierd entuziasmul înseamnă că nu erau suficient de creative şi nu mă reprezentau suficient de mult. Şi fiindcă ai vorbit de „rezistat”, o să scriu un articol despre a fi proactiv, despre a găsi părţile bune în fiecare loc de muncă. Revin şi mă bucur tare-tare de semn! Te aştept mai des pe aici cu comentarii, le ador şi voi îmi luminaţi şi mai tare fiecare zi!

  • Vreau sa incep prin a-ti multumi, inainte de toate, pentru inspiratia pe care o reprezinti pentru mine. Iti urmaresc blogul de ceva vreme precum si pagina de facebook si intotdeauna am zambit citindu-ti randurile.
    Ani de zile mi-am zis ca efectiv nu pot sa scriu, ca nu am inspiratie si chiar nu scriam. Pentru ca imi spuneam ca nu am de unde, chiar nu aveam.
    In urma cu cinci ani, la 16 ani am scris pentru prima data in viata mea ceva cu adevarat consistent. Am lucrat o luna plina, zi si noapte, dedicata 150% si mai mult, proiectului meu. Nu m-am indoit o secunda de el si am continuat sa lucrez, indiferent de vocile exterioare.
    Mi-am dorit atat de mult sa tin cartea aceea in maini..si s-a intamplat.
    Sunt cinci ani de atunci si eu cea de la 16 ani imi servesc drept model pentru cea care sunt acum.
    Nu stiu de ce, insa cu trecerea timpului am continuat sa ma descurajez constant si sa imi pierd increderea si interesul in proiectele care infloreau in sufletul meu. Orice se nastea, ucideam cu frica, teama, dezaprobare, aruncam la gunoi totul. Am ajuns sa privesc cu ochi tristi omul care am devenit.
    Undeva in interiorul meu stiu care imi e chemarea, stiu ce imi face fiinta sa tresara si dupa ce m-a zguduit putin viata, tot in acord cu cea mai inalta dorinta a mea..de fapt, m-a zguduit tocmai ca sa incep sa fac cu adevarat ceea ce trebuie sa fac.
    Sunt omul care citeste, dar isi spunea ca e stupid sa scrie o recenzie despre o carte citita.
    Sunt omul care scrie, dar nescriind ani de zile, mi-am iesit din mana si uneori nu stiu de unde sa incep si cum sa continui.
    Sunt omul care atunci cand cade, se ridica si ia mica flacara a sperantei, are grija de ea pana se face un foc mare si puternic..iar apoi, cred ca am cam inceput sa neglijez focul asta si s-a cam stins. Dar interesant e ca intotdeauna a continuat sa arda mocnit. Asa ca acum incep sa pun surcea cu surcea si sa invat din trecut, asa ca am de gand sa intretin focul pasiunii mele. Caci prin el, ma intretin pe mine, imi intretin fericirea, o alimentez.
    Sunt in anul 3 la facultate si incep sa ma gandesc ce voi face in continuare. Cum imi voi continua viata, cum imi voi castiga existenta.
    Adevarul e ca nu vreau nimic mai putin decat ceea ce ma face fericita si ceea ce stiu ca am venit aici sa fac in viata asta.
    Ma indrept catre dezvoltare personala si spirituala, iar oamenii din jurul meu sunt dovada mea ca asta e ceea ce trebuie sa fac. Intotdeauna am reusit sa gasesc modalitati prin care sa ajut oamenii sa se ajute cumva singuri, sa se redescopere, sa redescopere viata si sensul ei in experienta lor.
    Mi-am zis ca ar fi cazul sa ma iau mai in serios si sa am mai multa grija de mine si de viata mea.
    Am vrut sa iti scriu si in trecut, sa las comentarii la alte postari, dar teama m-a oprit. Si imediat ce si-a facut culcus in mine, ideile au incetat sa mai curga si nu am mai scris nimic.
    De data asta las frica la o parte si scriu. Asa cum simt.
    Munca ta ma inspira si imi da curaj sa cred in faptul ca si eu pot reusi in cariera, ca pot trai din scris si ca pot privi cu incredere proiectele mele. Imi reamintesti de asemenea ca munca zilnica este necesara. Dar cu cat iubesc mai mult ceea ce fac, cu atat mai putin o numesc munca. Eu cred in faptul ca poti face ceea ce iubesti si sa traiesti din asta. Si nu numai sa traiesti, adica la limita. Nu. Cred ca poti trai din asta la fel cum un alt om isi castiga traiul muncind zi de zi intr-o firma. Castigand bani suficienti pentru chirie, facturi, hrana, vacate, lucruri pe care si le-ar dori, etc.
    Am vazut aici oameni care sunt deja acolo, care au reusit si pornesc in primul rand cu tine. Si continuati sa faceti lucrurile pe care le iubiti in fiecare zi si sa va imbunatatiti, iar asta imi da speranta, ma face sa cred in mine.
    Asa ca eu, un om la inceput de drum oarecum, vreau sa iti multumesc, tie si cititorilor tai care si-au spus povestile si care isi fac cunoscute trairile, experientele; pentru inspiratia pe care o reprezentati in viata mea si pentru ca imi amintiti ca si eu pot.
    Postarea de azi m-a facut sa ma gandesc la obiceiurile mele care ma ajuta sa fiu mai organizata si mai productiva asa ca voi lua un pix si o foaie si voi sta putin de vorba cu mine.
    Va multumesc enorm!

  • Dragă Xenia, am remarcat că eşti unul dintre cititorii fideli şi mă bucur mult de tot că mi-ai scris. Mă bucur, de asemenea, că îţi găseşti inspiraţia şi aici fiindcă asta mă motivează şi pe mine să scriu mai des, mai organizat, mai concentrat pe subiectele importante.
    Am testat apele în multe domenii. Dar lucrurile au funcţionat abia când am calmat apele interioare şi cred că doar aşa se poate construi ceva de durată. Fiindcă nefiind mereu sigură pe ce voiam să fac, mai opream proiecte, mai săream de la una la alta. Nu regret însă niciuna dintre aceste experienţe fiindcă toate fac parte dintr-o învăţare continuă. Am început să lucrez după facultate fiindcă nu aveam timp. La master am avut un program mai ok şi am reuşit să am în paralel şi jobul. După ce am citit cartea lui Elizabeth Gilbert, “Lecţii de magie”, mi-am dat seama cât greşeam dorind ca pasiunea mea să fie cea care mă susţine financiar. Scrisul e o muncă, dar nu pot cere ficţiunii să-mi alimenteze contul bancar. Mai ales în România unde nu ştiu dacă Mircea Cărtărescu reuşeşte să facă asta. Dar am găsit, căutat şi cerut în timp activităţi care au legătură cu scrisul. Legat de bani, cred că pentru fiecare în parte independenţa financiară sau succesul poartă definiţii diferite. În orice caz, momentan îmi place ideea aceasta de a construi ceva, mă încântă, mi-am regăsit energia şi entuziasmul pentru proiecte noi. Sigur, trebuie gândite şi în perspectivă şi, de acord cu tine, pasiunea e esenţială. Însă nu tot timpul şi nu în orice moment al vieţii putem face numai ceea ce ne place. Sunt însă lucruri în care putem găsi semnificaţie, inclusiv în munca de zi cu zi de la birou sau de la locul de muncă al fiecăruia. Cum spuneam şi mai sus într-un comentariu, voi scrie despre asta.

    Cred că e important un echilibru şi să nu ne lăsăm copleşite de muncă sau de ideea că we’ll never get there. Să credem că, prin muncă şi paşi făcuţi constant, vom continua să creştem binele deja existent.

    Îţi doresc mult spor în tot ce faci şi te aştept din nou pe aici cu mesaje la fel de frumoase!

  • Eu sunt într-o perioada în care caut sa ma organizez mai bine și sa îmi canalizez energia către activități cu adevărat utile, asa ca articolul asta ma ajuta sa îmi mai pun ordine în gânduri.
    Am observat ca meditația ma ajuta sa ma echilibrez și sa caut momente de liniște în care sa constientizez starea pe care o am și ce se întâmplă în jurul meu. Folosesc sesiunile ghidate din aplicația Headspace, care sunt foarte accesibile și nepretentioase.
    Legat de articol, partea cu hainele am realizat-o și eu recent și acum caut sa păstrez și sa îmi cumpăr haine care sa ma facă sa ma simt în largul meu și încrezătoare. Filtrez mult mai bine lucrurile inutile și observ diferența de stare de spirit când ma îmbrac cu ceva care îmi place fata de când iau ceva pe mine pentru ca nu am de ales.
    Iar legat de yoga, datorita ție am descoperit-o pe Adriene acum doi ani și asa am ajuns sa ma țin de yoga, chiar dacă nu într-un ritm constant. Luna trecuta am fost la Londra special pentru a participa la o clasa de-a ei acolo. Asa ca, multumesc! 🙂

    • Uau, cât de fain! Neapărat, dacă ai vreme, să-mi povesteşti şi mie, te rog, cum a fost la cursul ei! Eu mai fac frecvent şi cu Banana Blondie, e un pic mai alert ritmul, dar e la fel de faină ca om. Nici eu nu fac periodic, reuşesc să fac însă săptămânal, dar îmi doresc să am un ritm de minimum 4 sesiuni pe săptămână. N-am testat aplicaţia de care spui, dar m-ai făcut curioasă. A fost şi e o perioadă aglomerată în care jonglez cu multe şi mi-ar prinde bine, mai ales că nu însoţesc yoga de meditaţie.

      Legat de haine, mai adaug ceva: ieri citeam un articol al unui redactor străin Forbes care spunea că preferă hainele care nu sunt neapărat confortabile, dar care îi vin de minune fiindcă dincolo de confort se află creşterea şi dezvoltarea personală. Mi-a plăcut mult legătura şi am simţit că, da, se aplică şi pentru hainele în spatele cărora alegem uneori şi în defavoarea noastră să ne ascundem. Mulţumesc tare mult pentru comentariu!

      • A fost fantastic la curs! Am fost 300 de persoane intr-o sala de sport dar a fost o experienta incredibila. A avut un playlist de-men-ti-al (la un moment dat, in warrior pose a intrat “September” – Earth, wind & fire si efectiv simteam ca ma apuc de dansat), a fost o energie fantastica. Ea s-a plimbat printre noi tot timpul si facea glumitele ei, asa ca pe YouTube. La final, a ramas sa ne multumeasca fiecaruia in parte, sa ne imbratiseze, sa faca poze cu noi si sa povesteasca cate ceva (si am ramas vreo 200 de persoane la coada). E o tipa foarte foarte misto si i-am spus ca ar trebui sa puna pe lista si Bucurestiul pe viitor.
        Iar Headspace trebuie sa incerci, are 10 exercitii free, care sunt foarte simple dar de efect. Eu am fost surprinsa sa aflu ce poate fi, de fapt, meditatia, pentru ca aveam multe prejudecati. Pana o descarci, poti sa il cauti pe fondatorul ei, Andy Puddicombe pe YouTube, are niste clipuri foarte dragute, chiar si un discurs la TED.

        • Am citit tot ce-ați scris și nu mă pot abține să nu adaug și Stop, Breathe & Think dacă tot pomeniți de aplicații de meditat. Pe mine m-au ajutat ambele. Iar după câteva luni de practică am încetat să le folosesc, pentru că acum pot să fac asta și singură. Dar sunt bune ca puncte de start.

  • Am sorbit fiecare cuvânt și sunt extremă de fericită că am găsit blogul tău, în weekend am treabă, trebuie să-l explorez până la ultimul articol. Mă bucur tare, tare mult! Și veggie, și plină de inspirație, și motivatoare! D-abia aștept să te descopăr pe de-a întregul. 🙂

    • Ce frumos! Fiecare astfel de mesaj mă motivează şi mai mult să cresc Mic dejun aşa cum îmi doresc şi să scriu mai mult, mai organizat şi mai creativ. Sper să-ţi placă mult ce vei găsi pe aici, vei vedea şi o diferenţă în felul de a scrie articolele pe măsură ce vei ajunge la unele mai vechi. Cele recente sunt însă cele care vor crea noua direcţie a acestui loc. Te aştept oricând cu drag, mulţumesc pentru mesaj şi aştept să-mi scrii oricând vei dori! I love reading all your comments! <3

Leave a Reply to Raluca Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *