Proactiv la locul de munca

Cum să fii proactiv la locul de muncă. Învaţă să îţi placă ceea ce faci

Nu întâmplător am pus cuvântul “învaţă” în titlu. Îmi place să învăţ azi lucruri, dar nu mi-a plăcut să învăţ anumite materii în liceu. Şi nu mi-au plăcut anumite materii în facultate. Dar le-am iubit pe cele de la master fiindcă acolo au existat din nou minţi deschise, capabile să insufle pasiune pentru literatură, scris, creativitate, curiozitate.

Şi nu întâmplător am ales să scriu despre a fi proactiv. Ne trezim azi în împrejurări care nu sunt mereu aproape de ce ne dorim. Iar asta e în regulă fiindcă totul e în schimbare. Iar faptul că totul se poate schimba şi că avem această capacitate de a ne transforma chiar noi înşine înseamnă că prezentul poate fi remodelat şi că viitorul, prin paşi mici, poate ajunge mult mai aproape de ce ne dorim.

Nu există perfecţiune, dar există mulţumire. Există bucuria de a trăi, de a fi, de a iubi (şi de a te iubi), de a trece dincolo de barierele impuse de tine sau de experienţele prin care ai trecut până acum.

Iar locul de muncă poate să ni se pară adesea departe de varianta noastră ideală de job. Nu cred, în primul rând, că există job fără provocări, fără perioade mai bune sau mai grele, fără încercări pe care nu le putem evita.

birou2

Unui loc de muncă sau unei situaţii care ni se pare dificilă nu ar trebui să încercăm să îi “rezistăm”. Cred că dacă situaţia într-adevăr nu mai poate fi suportată, din oricare motive, oricând trebuie să vă reamintiţi că aveţi nu numai libertatea, ci şi datoria de a face o nouă alegere pentru voi înşivă.

Personal, sunt mulţumită de locul de muncă. Nu spun că n-au existat şi perioade mai grele, perioade de învăţare, provocări şi nereuşite. Dar am crescut de atunci şi m-am educat să privesc situaţia cu alţi ochi, să iau provocările ca pe lecţii, să îmbrăţişez noul, să nu mă mai tem de schimbare, de noutăţi şi să spun “da” provocărilor care se dovedesc, de multe ori, oportunităţi.

Timpul a devenit cu atât mai preţios pentru mine şi experimentez un sentiment de regret când îmi dau seama că altcineva mi-a consumat din timp în mod absolut inutil. Nu vorbesc aici de ieşirile cu prietenii (rare, ce-i drept, căci am revenit la firea mea introvertă care-şi ia energia din perioadele de linişte), ci de întâlnirile pentru proiectele care nu stau în picioare. Îi înţeleg pe oamenii care, făcând din ce în ce mai multe cu timpul lor, ajung să fie din ce în ce mai selectivi cu astfel de iniţiative.

Am notat mai întâi pe hârtie câteva metode prin care, în opinia mea, ne putem schimba abordarea faţă de locul de muncă. Cred că, adesea, trebuie să ne privim mai întâi pe noi înşine, să ne dăm seama ce ne dorim în moment, să ne întrebăm de ce avem atitudinea pe care o avem faţă de muncă ş.a.m.d.

1. Organizarea este cheia. Încep ziua cu lucrurile cele mai importante şi… mai dificile. Sigur că se întâmplă să nu reuşesc să fac într-o zi lucrurile aşa cum mi le-am propus, dar ţin cu dinţii de decizia de a face lucrurile cât mai bine.

2. Atunci când pot cere ajutorul, îl cer. Dacă există un lucru pe care nu ştiu sau nu pot să-l fac, întreb sau cer ajutorul cuiva mai experimentat. Îmi propun în această perioadă să învăţ lucruri noi şi chiar am ocazia de a munci un pic mai mult într-o direcţie care îmi place şi care reprezintă o provocare. Şi trebuie să amintesc aici ce spune Sheryl Sandberg în cartea “Lean In”. Femeile, în general, se tem că nu sunt pregătite pentru noile sarcini care li se atribuie, în vreme ce bărbaţii spun “da” convinşi că vor învăţa ce trebuie din mers. Şi aceasta e o atitudine cât se poate de proactivă pe care mi-am propus să o aplic, dând teama de nou la o parte. Deocamdată, funcţionează bine. 🙂

3. Încerc, pe cât posibil, să nu mă aglomerez inutil. Uneori putem pierde timp preţios făcând lucruri care consumă timp şi care nu modifică nicicum rezultatul final, ba chiar îi dăunează.  Chiar dacă nu sunt as la capitolul acesta, încerc să înţeleg şi să descopăr din ce în ce mai mult diferenţele dintre a munci din greu şi a munci inteligent. Rezultatele sunt cele care contează la final de zi.

4. Accept sarcinile noi chiar dacă nu aduc neapărat un beneficiu material pe moment. Văd experienţa ca pe un câştig şi schimbarea ca pe explorarea unor domenii noi. Dacă programul nu-mi permite şi ştiu că un proiect mai amplu ar dăuna lucrurilor pe care le fac în prezent, îl refuz, dar bazându-mă pe aceste informaţii. Dar nu mai spun “nu” doar pentru că mă tem de nou, de necunoscut, de eşec.

5. Rutina distruge creativitatea. Încerc să găsesc modalităţi noi prin care să fac aceleaşi lucruri. Să testez idei noi în cadrul aceloraşi sarcini, să modific unele aspecte, să obţin rezultate mai bune.  Ocazional, îmi redecorez şi reorganizez biroul şi funcţionează de minune schimbarea, îmi dă un suflu nou de energie. Am în plan, de exemplu, o “redecorare” masivă a întregului birou în perioada următoare.

birou1

6. Pun seriozitate în ce fac, indiferent de sarcina de pe listă. Munca e brăţară de aur. Şi spun asta fiindcă vreau să reamintesc acest aspect pe care îl pierdem din ce în ce mai mult din vedere: respectul faţă de tot ce facem înseamnă şi respectul faţă de noi înşine. Trebuie să ne acordăm nouă înşine respect şi atunci asta se va reflecta în tot ce facem pentru noi sau pentru ceilalţi. De la cum ne îmbrăcăm la cum ducem la bun sfârşit o sarcină de lucru.

7. Propun ocazional proiecte noi. Un lucru pentru care sunt cât se poate de recunoscătoare şi care îmi place mult la locul meu de muncă e această posibilitate care ţi se oferă de a-ţi testa ideile. Eşti lăsat să încerci, indiferent de rezultat. Iar ăsta e un lucru important şi, sunt conştientă de asta, destul de rar. Ceea ce mă face cu atât  mai recunoscătoare.

birou4

8. Încerc să nu am o atitudine defensivă. Privind în trecut, atitudinea defensivă e cea care mi-a dăunat cel mai mult, atât la nivel personal, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. Aşa că am lăsat deoparte scuza potrivit căreia Taurii sunt firi mai vulcanice, mai încăpăţânate şi mai puţin spre deloc răbdătoare şi mi-am propus să îmi schimb această atitudine. Toate sunt în proces de schimbare, de învăţare. Aleg ce contează, iar munca e importantă şi vine, la locul de muncă, pe primul plan. Aşa că orice mici conflicte care apar ar trebui tratate şi gestionate întotdeauna cu profesionialism. No hard feelings, în traducere englezească.

Atitudinea proactivă îndulceşte lucrurile. Ne aminteşte că prin tot ce facem creştem atât personal, cât şi profesional. De aceea, aproape toate deciziile noastre ne formează. Îmi imaginez că peste ani o să fiu un profesionist împăciuitor, înţelegător, cu un munte de experienţă în spate şi cu un apetit şi mai mare pentru nou. Am 29 de ani, dar încă mai consider că sunt la început de drum. Şi cred că aşa trebuie să vedem mereu lucrurile, ca pe începuturi continue, fără să scăpăm din vedere progresul şi reuşitele.

Şi dacă aveţi experienţe de povestit, provocări, întâmplări, le aştept cu drag şi entuziasm mai jos. Îmi plac comentariile de la voi şi mă inspiră fiecare mesaj pe care mi-l lăsaţi!

© Imagini.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

11 Comments

  • Trebuie să recunosc că așteptam articolul acesta (după cum ai și promis).
    Acum ceva timp nu aș fi fost de acord cu tine, aș fi apărat “adevărata” chemare, de parcă ar putea să răsară peste noapte, ca Făt Frumos din lacrimă.
    Astăzi, după aproape un an în câmpul unei munci cu care nu m-am identificat prea mult de la început și cu care nici nu m-am simțit compatibilă, te-aș aproba cu mare drag.
    Acum ceva timp nu știam prea bine cine sunt și ce pot. Făt Frumos nu putea să vină fără ca eu să fac vreun efort. Atunci nu ar mai fi meritat acest statut.
    Când am început să muncesc, au apărut sarcinile noi (proaspăt scoase dintr-un cuptor care mie imi era total necunoscut) . Împreună cu ele au apărut și responsabilitățile (pentru care nu eram deloc pregătită, nici profesional, nici emoțional, psihic sau de vreo altă culoare). Lor li s-au alăturat, încetul cu încetul, ieșirea din zona de confort. Când am părăsit acel loc cald și atât de neprielnic dezvoltării personale, au tăbărât toate pe capul meu: nervi, oboseală, stres, mult stres, dureri de cap, credința că eu trebuie să fac altceva.
    Doar că la sfârșitul zilei, trăgeam linie și socoteam. Îmi dădea cu plus. Lucrurile nu erau atât de negre pe cât le înnegream eu mai mult. Pe lângă faptul că începeam să descopăr alte laturi de care nu eram conștientă, că pot să am încredere în decizii proprii, că diplomația încă mai este la modă, se contura și altă viziune a viitorului.
    Dacă încercăm să scoatem ce este mai bun dintr-o experiență, se va schimba percepția noastră. Iar împreună cu ea va crește și calitatea noastră.

    Cred că atunci când vrei cu adevărat să muncești, oportunitățile vor veni fără invitații speciale; că seriozitatea le va înmulți pe cele deja existente și că a te cunoaște pe tine înseamnă asul din mânecă.

    Cu drag,
    Daniela

    • Mulţumesc mult, Daniela! Din ceea ce mi-ai scris, învăţ şi eu lucruri noi. Aşa e, ceea ce vine în viaţa noastră sub o formă bună şi ceea ce e cu adevărat valoros îşi câştigă adesea statutul prin munca pe care noi trebuie să o facem mai întâi, indiferent că e vorba de dezvoltarea propriei persoane sau cea profesională. Mie mi-a luat mult timp să mă împac cu necunoscutul, să fac ca noul să nu mă mai sperie. Sunt însă mult mai atentă acum la fiecare experienţă nouă şi extrag lecţii care-mi amintesc că pot face mult mai mult decât cred că pot. Mă bucur mult de semn şi-ţi mulţumesc. Am în lucru şi articolul despre cartea lui Sheryl Sandberg, “Lean In”. Voi reveni, as promised. Weekend minunat în continuare!

  • Taur, ca și mine! 🙂 M-am regăsit în articolul tău, iar cea mai de preț vorbă: “Munca este brățară de aur” are o însemnătate puternică și pentru mine. Nu poți realiza ceva frumos dacă nu-ți servește ție ca suflet, dacă nu te mulțumește pe tine. Nu poți trata nimic superficial, pentru că și rezultatul va fi unul superficial.

    • Aşa e! Orice muncă superficială va duce la rezultate superficiale. Şi lipsa de încredere în noi se va vedea. Şi inclusiv acele lucruri pe care le considerăm minore intr-o zi de lucru ar trebui tratate cu grijă şi responsabilitate. Mulţumesc de semn şi mă bucur să aud că Mic dejun de Bucureşti a atras şi alţi Tauri! Un weekend minunat!

  • Buna, Mihaela!

    Nu știu de unde să încep. Mă leg și eu întâi de zodie și de vârsta ta, apoi trec la ce părere am eu vizavi de ce ai scris. Eu-s capricorn si mereu am avut relații foarte bune cu taurii, prietenii strânse, relații deosebite. am o surioară foarte mică (8 ani) tăuraș și ne completăm de minune, deși e diferența asta de vârstă între noi, deci acum înțeleg de ce am rezonat cu tine în mai tot ce ai scris pe blog până acum. Apoi mă bucur să aflu că suntem apropiate de vârstă. Eu credeam că ai cam 24 de ani și mă bucuram că cineva gândește și scrie așa la vârsta asta, era un fel de ”așa mi-aș fi dorit să fiu și eu la 24 de ani”. Eu fac 32 luna viitoare, tu probabil 30 la anul, nu? 🙂

    Acum referitor la restul postării, o iau pe rând:

    – și la mine organizarea și planificarea și, da, listele, sunt cheia succesului. Am să scriu săptămâna aceasta cum m-a ajutat pe mine tehnica jurnalului pe puncte în acest demers.
    -și eu mă străduiesc să zic da cam la orice vine. Cursuri, atribuții, propuneri. Am fugit mulți ani crezând că la momentul cheie, peste x ani, voi fi capabilă și eu să fac anumite chestii. Fals. Trebuie să zici da, chiar dacă n-ai acces perfecțiunea într-un domeniu.
    -mă străduiesc să fac totul cu profesionalism. Poate într-o zi am șters praful pe birou, sau am stat de vorbă cu cineva important din școală. Îmi prezint aceeași determinare și profesionalism în orice situatie, oricât de low sau high ar fi.
    -am în plan să vin și eu cu idei noi la locul de muncă. Se poate, am ceva în plan, dar am să văd cum se vor desfăsura lucrurile pe viitor.
    -încerc și eu să mai învăț despre conflicte și gestionarea lor. Și eu mă infurii repede, dar la mine e mai greu cu exprimarea emoțiilor. De obicei adun și adun, apoi răbufnesc când nu e cazul. Încerc în fiecare zi să îmi pun în minte că lumea nu are o luptă cu mine, ci cu ei înșiși și, de obicei, un conflict e doar un prilej în care fiecare își exprimă o furie care poate avea alte surse, nu conflictul respectiv. Eu-s linia întâi la locul de muncă în planul acesta de contact cu lumea și încă trebuie să învăț să iau totul cu detașare și calm.
    -referitor la cum văd lucrurile acum. Acum câtiva ani credeam că la 30 de ani trebuie să ai totul ok pe multe planuri, sau măcar începute: financiar, afectiv, carieristic etc. Am ajuns aici și nu am nimic ok, dar am încrederea ca următorii 30 de ani îi pot face de excepție prin muncă, dedicare, profesionalism etc. Știu că totul pleacă de la minte/gânduri și toate vor fi în funcție de cum aleg să gândesc: proactiv, productiv, optimist, cu încredere, speranță etc. Îmi doresc ca următorii 32 de ani să fie de excepție și la vârsta de 64 de ani să decid ce voi face cu următorii 30 de ani :).

    Mulțumim de inspirație!

    Ne mai auzim!

    Irina

    • Bună, Irina! Şi mulţumesc pentru mesaj! M-ai făcut curioasă, de ce ai crezut că am 24 de ani? E drept că tot zic eu pe aici de începuturi, poate de-asta. (?!) :)) La 24 de ani nu prea ştiam eu multe. Fac 30 la anul, da.
      Legat de ideile noi la locul de muncă, indiferent de rezultat, să continui. Să vii cu idei noi, să le aplici, să încerci strategii noi.
      Legat de conflicte, cred că doar noi avem controlul asupra felului în care reacţionăm şi cum alegem să ne gestionăm sentimentele, zi de zi. Am urmărit recent un clip despre asta, iar persoana respectivă spunea să alegem treptat să diminuăm emoţiile negative, alegând “un pic mai bine”: să fim doar frustaţi e mai bine decât să fim furioşi, să fim doar nemulţumiţi e mai bine decât să fim frustraţi. Fiind nemulţumiţi, să alegem să îndreptăm lucrurile. Îndreptând lucrurile, să credem şi să observăm cum se schimbă totul. Iar bucuria şi starea de bine înseamnă, să nu uităm, sănătate. Deci, zi de zi, să ne propunem să alegem mai binele.

      Legat de planurile viitoare, ţi-aş spune să începi de-acum să vezi OK-ul din viaţa ta. Sunt convinsă că există şi că poţi cultiva chiar din acest moment lucrurile care îţi plac. Poţi planta, altfel spus, seminţele unei schimbări de durată. Fă-ţi liste şi fă o schimbare mai mare, un salt mai îndrăzneţ (chiar dacă asta înseamnă un costum office la locul de muncă pe care nu îndrăzneşti să-l porţi). Lasă-te inspirată de lucrurile frumoase care te bucură ori de câte ori le vezi în jurul tău şi aplică-le şi în viaţa ta. Te aştept cu drag şi pe pagina de Facebook unde continui cu inspiraţia aceasta care mă ajută foarte mult şi pe mine! Mult succes în toate şi n-am nicio îndoială că vei reuşi în tot ce-ţi propui. Şi pentru că am scris recent despre o carte care ne ajută să spunem “da” provocărilor, las aici şi acest limk:

      http://micdejundebucuresti.ro/2016/11/13/sheryl-sandberg-lean/

      • Nu ştiu de unde ideea că ai doar 24 de ani. Probabil am citit in articolele mai vechi?

        Da, pagina ta de FB e cu adevărat inspiraţională şi o urmăresc constant. Acolo te-am şi găsit. Cât despre Lean in, intentionez să o cumpăr şi eu cât de curând!

        Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *