grateful

Trebuie să fim recunoscători pentru tot ce avem acum, aici

Nu ştiu dacă v-am mai povestit despre atelierele pe care le ţine Ligia Moise, psiholog clinician, la Journey Pub, aproape lună de lună. Sunt nişte ateliere pe care le recomand din inimă, cu sfatul de a rezerva din timp locuri (de câte ori am fost, mansarda de 100 de locuri era plină ochi).  Un lucru ne aminteşte Ligia la fiecare astfel de atelier: să fim recunoscători. Şi să ştim că avem multe lucruri pentru care să fim realmente recunoscători. Luăm multe lucruri de-a gata şi ni se pare că ni se cuvin: mersul, văzul, auzul. Dar toate acestea sunt daruri pentru care trebuie să mulţumim. Şi, pornind de aici, făcând o listă, o să vedem cât de multe avem deja. Şi, sigur, continuăm cu iubirea faţă de noi, iubirea pe care o primim de la cei dragi, acoperişul de deasupra capului etc.

Şi, tot Ligia a explicat, în mai multe rânduri, că având această bază sănătoasă şi solidă, vom vedea că putem construi altfel pornind de la ea. Şi aşa şi este, e un exerciţiu testat care vine la pachet şi cu o încredere mare în ceea ce putem face.

Şi lăsând la o parte nesiguranţele care se ivesc fiindcă nu suntem făcuţi din fier, ci din emoţii şi sentimente, dobândim astfel capacitatea de a creşte într-un an cât alţii în zece.

Suntem adesea mai bogaţi decât am crede, atât sufleteşte, cât şi material. Şi tocmai de aceea e important să ne facem astfel de liste, să creionăm asemenea exerciţii şi să ne reamintim, periodic, de tot ceea ce avem deja acum şi aici.

Nu e niciodată productiv să facem comparaţii, să credem că alţii au mai mult şi să ne dorim ceea ce au alţi oameni. Nu întotdeauna ceea ce ne dorim să avem este şi ceea ce ni se potriveşte. Şi e la fel de adevărat că cele mai multe lucruri care ni se potrivesc vin la noi la momentul potrivit. 

Dacă ne dorim cu ardoare ceva, asta nu înseamnă şi că suntem pregătiţi pentru acel lucru. Nu întotdeauna. Uneori e nevoie de mai multă muncă. Alteori de o transformare a noastră, ca individ. Şi, în unele cazuri, de răbdare. Fiindcă şi răbdarea e o unealtă care ne cizelează.

Nu e un exerciţiu uşor. Nu o să faceţi din prima liste seară de seară. Activităţile de peste zi, dorinţa de-a ne relaxa pur şi simplu seara sunt factori care ne fac să amânăm tocmai lucrurile importante pentru suflet şi minte. Însă, din când în când, chiar şi faptul că ne reamintim că trebuie să fim recunoscători ajută. Un “mulţumesc” şoptit cu privirea la cer, către noi, către ceilalţi.

Sursă imagine principală.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *