restaurante-bucuresti

Eşecuri culinare în restaurantele din Bucureşti. Spuneţi “nu” cuscusului servit pe post de quinoa

Nu o să dau (încă) nume fiindcă articolul de faţă îşi propune mai degrabă să amintească de importanţa gustului în mâncare. Mi se pare că de prea multe ori ne ducem cu sacul la pomul lăudat şi plătim un preţ exagerat pentru un cheesecake decomposed, o bizarerie din cei mai ieftini biscuiţi, o frişcă din tub şi o dulceaţă de supermarket. Dintre toate ingredientele lipsind cu desăvârşire crema delicioasă care defineşte cheesecake-ul. Mi s-a întâmplat şi dezamăgirea a fost pe măsura preţului. De aceea mă feresc de locuri abia deschise care prezintă descrieri pompoase ale unui produs şi care în realitate nu au nici gust, nici toate ingredientele prezentate în meniu. Dar pentru că e de bonton să mergi acolo, să-ţi dai eventual şi un check-in, plăteşti şi taci căci doar n-ai să recunoşti că ţi-ai lăsat acolo banii de mâncare pe o săptămână. Merg, aşadar, în locurile cunoscute, testate şi retestate în timp, cu preţuri corecte, căci despre asta e vorba în cele din urmă. Despre a nu cere 25 lei pe o supă cremă de roşii doar pentru că ai mai pus două fire de busuioc proaspăt deasupra sau un cubuleţ de caşcaval topit înăuntru. Despre a nu pretinde că burgerul vegetarian din fasole roşie şi lipsit în întregime de gust merită 30 de lei. Asta în condiţiile în care tocmai vegetarienii vor fi primii care să simtă cât de tare (sau cât de puţin) ceva nu are gust. Ştiu locuri cu supe de 8-9-10-12 lei, supe foarte bune, întotdeauna gustoase, niciodată fără ingredientul restaurante-bucurest-2esenţial: gustul. Şi am avut neplăcerea (rară, e adevărat), să testez bunul renume creat artificial al unor locuri care nici măcar nu rezistă în timp.

Culmea e că cele mai multe astfel de locuri sunt restaurante “cu pretenţii” (expresie care nu-mi place deloc) şi care îşi servesc bazaconii înflorate, supe de ceapă chioară (şi apă la fel de chioară) – în condiţiile în care o supă de ceapă realmente se pregăteşte în câteva ore bune şi e un deliciu absolut – , invenţii culinare demne de un începător netalentat şi nicidecum de un chef care lucrează, cu carte de muncă, într-un restaurant.

Dar am mai observat, totodată, şi că odată cu social media, e şi mai uşor să ne creăm singuri identităţi cărora în realitate le lipsesc experienţa şi esenţa. Aşa cum vedem la televizor CV-uri umflate cu trei facultăţi şi două masterate într-un singur an.  Adică devenim “chefi” în baza experienţelor culinare din bucătăria noastră şi servim ciudăţenii hip în locuri hip la preţuri hip.

Şi, ultima bazaconie, cum probabil v-aţi dat seama, de data asta într-un loc în care mâncasem şi cu altă ocazie şi în care preţurile chiar sunt OK, mi s-a servit cuscus pe post de quinoa. La rugămintea de a întreba bucătarul de ce opţiunea din meniu nu e şi cea din farfurie, senin mi s-a răspuns că e quinoa şi nu cuscus fiindcă în meniu nu se află cuscus, ci doar quinoa. Probabil că altcineva gătea în seara aia, probabil că a fost o opţiune de ultimă oră, probabil că onest era să fie… oneşti. Dar am zis să las răspunsul senin aşa cum mi-a fost dat şi să sancţionez totuşi cu nume şi pronume orice a doua lăabatere. Poate că trebuia atunci, dar uneori chiar nu vrei să-ţi strici seara măsurând diametrul şi grosimea bobului de quinoa (ca să nu mai zic de aspect). Ce faci în schimb? Eviţi locul şi uite-aşa se strică bunul renume al unui restaurant decent. Orice astfel de mică abatere de la regulă se sancţionează de orice client prin simpla evitare a locului respectiv şi, pe termen lung, când astfel de lucruri se repetă, orice afacere are de suferit.

Ce pot să mai zic? Poate doar să nu faceţi ca mine şi să spuneţi din prima “nu” cuscusului servit pe post de quinoa. 🙂 Şi să vă gestionaţi bine banii, mai ales că 2018 nu pare să anunţe o economie prea înfloritoare. Şi, desigur, v-aş încuraja să mergeţi la piaţă, să gătiţi mult (şi sănătos) acasă şi să vă delectaţi cu bucuria de a oferi mese pregătite din suflet prietenilor şi celor dragi.

Vă reamintesc, în încheiere, că recent am făcut un tur al patiseriilor din Bucureşti şi am prezentat şi opţiuni pentru un mic dejun spaniol.

Nu uitaţi să vă abonaţi la newsletter sau să daţi like paginii de Facebook dacă nu aţi făcut-o deja! Mulţumiri şi poftă bună!

© Imagini: Unsplash

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *