like-a-boss

Bucuria proiectelor noi şi cum e viaţa cu bebe

Ne-am pregătit amândoi sufleteşte pentru ceea ce toată lumea îţi spune că va fi cea mai agitată şi grea lună, piatră de încercare, plină de nopţi albe, un test pentru orice cuplu.  Ne şi vedeam cu cearcăne adânci, cu somnul pierdut de mult, cu nervii întinşi la maximum. Acum, aproape zece zile mai târziu, ne mirăm clipă de clipă de cel mai cuminte bebe, de felul în care ne lasă să dormim nopţile printr-o singură trezire la oră fixă pentru mâncat şi schimbat. Iar eu simt că a fost dintotdeauna aici, atât de rapid m-am obişnuit cu ceea ce a fost, de la bun început, firescul. A intrat în vieţile noastre dorită, aşteptată, întâmpinată cu bucurie. Ni se potriveşte felul ei de a fi şi, se pare, noi i ne potrivim ei. E un bebeluş care nu plânge fiindcă nu are de ce, doarme, mănâncă şi ne face să zâmbim mai mereu. Zâmbeşte în somn şi o privesc cu bucurie şi-i amintesc cât o iubesc.

Uşor-uşor, mă regrupez şi îmi reiau proiectele. Lucrez la cea de-a doua carte (pe prima o găsiţi aici), mă bucur că am revenit la pasiunea pentru bijuteriile vintage şi îmi promit să mă trezesc devreme odată cu primăvara care, am înţeles, se lasă aşteptată anul acesta. N-avem decât să ne umplem casa cu zambile şi lalele pentru a ne umple inimile de un soare încă mofturos.

Mi-am dat seama că poveştile noastre de viaţă sunt unice, că firele narative se ţes diferit, dar că un singur lucru le poate face pe toate să strălucească într-o lumină aparte, binecuvântată: recunoştinţa.

 

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

2 Comments

Leave a Reply to Irina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *