anul-plasticului

Anul plasticului

Am fost zilele trecute să caut o rochie simplă, de vară, cu bretele şi la un preţ decent. Misiune imposibilă fiindcă în magazinele de fast-fashion plasticul era la super-ofertă. M-am reorientat rapid către second-hand-urile care nu dezamăgesc niciodată când vine vorba de mici minuni din 100% bumbac (din ce în ce mai rare în magazine, nu ştiu dacă aţi remarcat). De lucruri din in nici nu mai vorbesc. Şi îmi pare extrem de rău că în 2018 încă producem plastic pe bandă rulantă, mâncăm excesiv şi nesănătos şi nu ne îngrijim nicicum de viitorul un pic mai îndepărtat. Asta în vreme ce înaintaşii noştri planificau viitorul pentru următoarea sută de ani. Lor le păsa de noi, nouă nu prea (sau nu tuturor) de cei care vor urma. Sigur, ne trebuie multă empatie şi iubire ca să înţelegem că nu suntem doar noi pe lumea asta. Dar nu toată lumea e capabilă să simtă, ca adult, ceea ce a simţit cu siguranţă atunci când era copil. Îmi dau seama azi mai mult ca niciodată ce şansă uriaşă ni se dă constant prin fiecare copil şi ce datorie enormă avem de a-i creşte cât mai bine. Şi sufăr pentru fiecare copil de pe lumea asta care nu are parte de un cămin primitor alături de părinţi plini de iubire.

E anul plasticului şi-n felul în care gândim şi ne comportăm unii cu alţii, iar ultimele luni ne-au dovedit-o, la nivel politic, din plin. Artificialul şi falsul au locul lor pe care nu vor să-l abandoneze. Numai că ştiţi ce se întâmplă cu lucrurile din plastic în timp, nu? Crapă, îşi pierd culoarea, se topesc, se strică. Şi toate ajung, în cele din urmă, la gunoi. E drept că adesea sunt înlocuite tot cu plastic, dar să gândim optimist. Să reciclăm şi să înlocuim cu materiale naturale. Să ştim că e mult mai bine să ai un scaun din lemn care o să te ţină mult şi să plantezi chiar tu un copac în curtea casei tale. Să recondiţionezi mobila, nu să o arunci. Să cumperi şi mobilă second-hand, nu doar haine. Să înţelegi felul în care viaţa nu e despre a fi într-un fel, a părea sau a impresiona pe alţii, ci despre cum eşti tu când eşti doar cu tine, despre cât de mândru eşti şi sincer de toate acţiunile tale adunate de-a lungul vieţii. Şi dacă o să-ţi dai seama că te apropii de 100% artificial, o să ştii că nu-i timpul pierdut să te îndrepţi spre naturaleţe şi natural. 100%.

 

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *