love wins

Despre a munci fără să ai condiţiile ideale şi despre zona de confort

Cred că una dintre cele mai mari greşeli pe care le-am făcut atunci când am crescut un brand a fost să pun preţ pe ambalaj şi să păstrez mai puţină energie pentru produsul în sine. Ca dovadă că odată cu trecerea timpului lucrurile se inversaseră şi investeam timp, bani şi energie în produs şi mai puţin în ambalaj. Sigur că ideal ar fi să menţii un echilibru. Ce încercam eu să fac? Să creez condiţiile ideale, să construiesc mediul de lucru perfect, să cred că altfel nu se poate.

Văd şi azi cum unii oameni îşi împachetează vieţile în ambalaje frumoase şi înfrumuseţează numai pe hârtie adevărul. Însă ceea ce contează cel mai mult e produsul, iar în cazul lor, individul. Fiindcă nu ajungi prea departe doar cu brandul sau ambalajul căruia îi lipseşte şi produsul de calitate.

Azi, când scriu, am nevoie doar de cafeaua mea (de la naştere, decofeinizată) şi de o foaie de hârtie sau de laptop. Nu mai am nevoie să-mi creez acea falsă atmosferă însoţită de un pahar de vin şi note de jazz fiindcă aşa ai văzut în filme şi crezi că aşa ademeneşti inspiraţia. Nu spun că nu funcţionează, dar cele două cărţi ale mele au fost scrise deopotrivă noaptea şi dimineaţa, în zori. Acum îmi dau şi mai bine seama că totul ţine de noi şi de felul în care alegem să ne organizăm. Şi fără a-ţi pune lucrurile pe listă nu cred că funcţionează prea bine.

Condiţiile ideale înseamnă, cel mai des, pentru cei mai mulţi dintre noi, să aşteptăm ca acel context să existe: suma suficientă de bani pentru o investiţie, biroul ideal pentru scris, liniştea totală, spaţiul potrivit (care înseamnă ceva diferit pentru fiecare în parte). Scriu acest articol cu ceea ce pentru mine acum înseamnă condiţii ideale pentru că aşa le-am definit şi pentru că îmi sunt de-ajuns: din pat, cu laptopul în braţe, cu pauze de drăgălit bebele care loveşte cu picioarele în tastatură şi ocazional mai pune câte-un Q, Z sau A printre rânduri. Cred că nu trebuie să căutăm, aşadar, condiţiile ideale şi cred că munca ar trebui să fie obiectivul în sine, nu mai întâi condiţiile şi abia apoi rezultatul.

Totodată, a renunţa la ideea de congo get themdiţii ideale înseamnă şi a ieşi din zona de confort. A citi o carte şi fără să avem lampa fermecată şi fotoliul magic, eventual şi pisica în dreapta. A nu ne amăgi singuri că nu facem un lucru sau altul doar pentru că x, y sau z lipsesc din ecuaţie. Întotdeauna vom găsi o scuză pentru a face un lucru. Cred că trebuie să ne folosim energia pentru a căuta motive.

Zilele acestea îmi propun să ofer optimism fiindcă în contextul socio-politic actual, mie mi-a lipsit. Aşa că îl ofer şi altora şi iau din el şi pentru mine. Dăruind vei căpăta. Funcţionează.

La fel cum funcţionează şi faptul că vă încurajez acum pe voi să faceţi ceva ce mă încurajez şi pe mine să fac.

Sper ca proiectele voastre de viitor să devină astfel proiecte de prezent. Fără să mai aşteptaţi contextul perfect. Cel mai bun moment chiar e cel de acum.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *