jacob-schwartz-550545-unsplash

Delicii mici pentru oameni mari sau ce mănâncă veganii

Sunt vegetariană de aproape 8 ani şi am intrat recent poate în cel mai calm, frumos şi plin de super-reţete grup (întâmplător vegan) de pe Facebook: Ce mănâncă veganii. Credeţi-mă că am văzut acolo nişte torturi şi nişte prăjituri vegane de care ar fi mândru orice maestru bucătar. Aşa că, sub puterea exemplului, mi-am promis că voi începe să prepar unele dintre aceste bunătăţi. Sunt multe ingrediente pe care nu le-am folosit niciodată până acum în bucătărie (silken tofu, crema de cocos, agar agar, siropul de agave etc.), dar ştiu că-s bune şi că mă vor ajuta să fac nişte prăjituri savuroase, hrănitoare şi deloc dăunătoare. Rimă neintenţionată, deşi mă aştept ca în următoarele luni, de la atâta citit pentru copilaş, să vorbesc din ce în ce mai mult în versuri.

Vă recomand nu doar grupul acesta minune care e super-prietenos şi cu cei care nu sunt vegani, dar ar dori să afle mai multe sau sunt abia la început de drum, fiindcă nu e obligatoriu să treceţi la acest stil de viaţă dacă dintr-un motiv sau altul nu sunteţi convinşi de asta. Dar asta nu înseamnă că nu vă puteţi lăsa inspiraţi sau că ar trebui să respingeţi pe de-a-ntregul ideea că tort fără zahăr, lapte sau ouă nu poate să existe. Cred că e foarte interesant şi bun pentru noi să ieşim din zona de confort şi să descoperim şi alte lucruri care, da, necesită mai mult efort din partea noastră. jamie-hipchen-621080-unsplash

O să găsiţi acolo multă inspiraţie şi nişte fotografii cu prăjituri care vă vor lăsa mască (şi nu foarte complicat de făcut, veţi vedea). Promit să postez şi să scriu şi eu despre, imediat ce mă organizez cu prima reţetă (cred că fie vor fi nişte clătite cu făină de migdale şi cremă cu vanilie, fie un tort de lime care azi m-a făcut să-mi plouă-n gură).

Ideea de final cam asta ar fi: să fim un pic mai deschişi către nou, să ne debarasăm de obiceiul acesta atât de dăunător de a respinge cu vehemenţă orice e nou doar pentru că nu-l înţelegem sau pentru că nu vrem să depunem un minim efort pentru a-l înţelege.

Mi s-a întâmplat adesea, ca vegetarian, să fiu luată peste picior fără ca eu să fi făcut nici cea mai mică remarcă legată de ce mănâncă altcineva. Nu-mi stă în fire şi mi s-ar părea ipocrit să fac asta din moment ce am mâncat 23 de ani carne. Dar asta nu face să nu existe glumele din partea altora. Nu mă deranjează tocmai fiindcă înţeleg, dincolo de ele, decizia acelor oameni de a crede că nu există decât un singur drum: cel pe care merg ei. Ei bine, există multe cărări în viaţă şi nu-i nimic dacă uneori se intersectează. Unele te pot duce către destinaţii extraordinare.

Ne sunt mai pline vieţile cu cât experimentăm mai mult, fie că vorbim de reţete de mâncare (câtă ciorbă să mănânci în viaţa asta?! – cu toată stima pentru ciorbă, mai ales cea rădăuţeană), fie că vorbim de a călători (deşi recunosc că am vizitat şi revizitat Viena şi nici acum nu mi-a trecut). Lista e lungă şi… infinită. Să adăugăm, deci, fără teamă, şi doze de necunoscut.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *