mintea-poluare

Cum să ne ținem mintea departe de poluare

Scriu articolul acesta într-o pauză pe care mi-am oferit-o mie, între multe alte articole, noutăți și titluri care-mi umplu ziua. Încerc să respir adânc și să-mi amintesc, din nou, care sunt lucrurile importante pentru mine. Într-o singură zi, căutăm, citim, ascultăm, răspundem, alergăm, cărăm, planificăm, notăm, concluzionăm. E ușor să ne lăsăm duse de curentul puternic al informațiilor, al lucrurilor pe care le avem de făcut sau pe care alții le așteaptă de la noi. În toată această învălmășeală, periodic, trebuie să ne oprim și să ne întrebăm: noi unde suntem?

Și, întocmai ca atunci când am pipăi un Pinocchio adus pentru prima oară la viață, după ce a fost cioplit din lemn, să ne verificăm visele, dorințele. Și, făcând asta, să ne ținem mintea departe de poluare. Fiindcă niciun vis nu poate fi urmat drept și corect când pe lacul pe care plutim domnește ceața. Niciun drum pe care vrem să mergem nu ne va oferi destinații primitoare dacă traversăm, de fapt, o pădure plină de umbre, suspiciuni, griji.

Niciun vis nu poate fi urmat drept și corect când pe lacul pe care plutim domnește ceața.

Mintea, ca și casa, trebuie să fie un spațiu aerisit, luminat, proaspăt. Să nu lăsăm să se adune decât cel mult un strat foarte subțire de praf, pe care să-l ștergem temeinic la intervale regulate de timp. Să deschidem însă în fiecare dimineață ferestrele și să ne asigurăm că aerul care intră ne umple nu doar plămânii, ci și inima

 life-863674_960_720
Sursa

Pentru echilibru, pentru liniște, pentru timp și atenție, pentru toate acestea trebuie să depunem eforturi. Căci ceea ce vine ușor poate să treacă la fel de ușor. Chiar și cei care câștigă la loto, nepregătiți pentru acest câștig, ajung în scurt timp mai săraci decât fuseseră inițial.

Scriam recent despre cum cred că ar trebui să încercăm să ne trăim viața ca o vacanță. Asta înseamnă, pe scurt, să facem lucruri benefice pentru sănătatea noastră fizică, mentală și spirituală tot timpul. Să avem grijă de noi zi de zi, nu doar în concediu. Să ne oferim și să le oferim celor iubiți grija și dragostea noastră tot timpul, nu doar atunci când suntem relaxați sau credem că avem, în sfârșit, timp.

Iată câteva lucruri pe care le puteți încerca. Eu le aplic și funcționează, iar ori de câte ori trec mai multe zile fără yoga sau măcar o plimbare, iau o pauză și îmi fac timp pentru una din cele două, acestea fiind și în topul listei de activități care îmi odihnesc mintea și o țin departe sau o curăță de poluare:

– meditație (10 minute)
– yoga (20-30 minute)
– pauză făcând altceva care mă relaxează, dar mă și inspiră (citesc un blog, urmăresc un video, răsfoiesc o carte)
– fac o plimbare sau merg în unul dintre locurile preferate din oraș (o librărie, o cafenea, o ceainărie)
– îmi pregătesc un ceai sau ceva dulce și ușor
– recreere creativă (desenez, pictez, decupez ceva, fac un board pe Pinterest)
– o baie relaxantă

Ar trebui să încercăm să ne trăim viața ca o vacanță

Fac lucrurile astea fiindcă se întâmplă să am zile în care să petrec în fața monitorului multe ore, prin natura meseriei. Și pentru că mă atrage această lume atât de creativă și plină de idei, uit uneori să iau pauze binemeritate.

Făcând însă toate cele de mai jos, reduc și timpul pe care-l petrec consumând conținut (gândiți-vă numai la cantitatea uriașă de informații care ne înconjoară într-o singură zi) și investesc acele minute sau ore în ceva ce mă ajută să fiu mulțumită la final de zi.

poluare-mic-dejun

Sigur că toate aceste lucruri ar putea părea nesemnificative, dar vă promit că nu sunt. Sigur că ar putea să pară, cel puțin în mintea noastră, că le facem, fără ca în realitate să ni le oferim în dar. Un mare beneficiu al acestor pauze pe care le merităm din plin e că ne ajută să ne amintim că trebuie să avem grijă de noi și că suntem importanți în viețile noastre și ca indivizi.

Într-o lume aglomerată, adesea nebună, riscăm să avem impresia că nu mai contează foarte mult ce facem, ce spunem, cine suntem. Însă rolurile noastre sunt importante, iar datoria noastră, mai mult ca niciodată, e să facem bine, mult bine. Și să începem cu binele pe care ni-l datorăm nouă fiincă doar așa vom putea face bine și în jurul nostru. Și când suntem mulțumiți de noi, de propria viață, întindem mâini calde și sincere spre ceilalți.

Să ne concentrăm asupra noastră. Să investim în noi cu toată energia, cu toată încrederea și cu toată creativitatea de care nu ne simțim în stare. Și spun “nu ne simțim” în stare fiindcă mereu putem mai mult decât ne imaginăm noi că putem. Așa că o doză suplimentară de energie și încurajare nu are cum să strice. Prindeți curaj pentru acele vise care au stat până acum pe hârtie. Timpul e al vostru, iar mintea voastră, ca o grădină sau o cameră curată, plină de prospețime, vă așteaptă.

flori-mic-dejun

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *