strawberries-926194_960_720

Nu putem construi fără oamenii din jurul nostru şi despre cum să faceţi lucrurile să se întâmple

Dacă pe la vreo 23 de ani nu filozofam prea mult în legătură cu asta şi organizam târguri fără să stau prea mult pe gânduri, bucuroasă că totul vine de la sine, azi, cu siguranţă, îmi e mai greu să mă împac cu ideea, să accept că acesta e cursul firesc al lucrurilor. După n şi n prietenii, după n şi n proiecte şi, aproape inevitabil, dezamăgiri, oamenii cu firi introverte preferă să revină la vechea lor convingere: că e mai bine să faci lucrurile de unul singur sau cu ajutorul a cel mult unul, doi oameni.

Cu siguranţă, nu mă împiedic realmente de asta. Cu siguranţă, tot ceea ce mi s-a îndeplinit în ce priveşte proiectele din ultimii doi ani se datorează bunăvoinţei altor oameni, alături de munca pe care am depus-o pentru a vedea aceste lucruri devenite realitate. Ceea ce încerc să spun şi se pare că nu reuşesc din prima e că nu mai am acea pornire de a forma echipe, de a organiza evenimente la care eu să fiu cap de afiş, de a şti că eu am reuşit să adun laolaltă atâţia oameni. Sigur, chiar cred şi azi că e simplu să faci asta. Dar nu mai vreau. Nu mai simt asta. Cred că pornirea din acele vremuri, acum îndepărtate, venea pentru că doream să-mi hrănesc ego-ul. Să se ştie, să se cunoască faptul că eu am făcut asta.

E o diferenţă de la pământ şi până la cer între cum priveam atunci un lucru făcut de mine şi cum îł privesc astăzi. Partea bună a faptului că faci lucrurile pentru tine şi nu pentru ego e că reuşeşti să te detaşezi enorm, să priveşti totul cu un ochi critic şi obiectiv, nu pătimaş, nu înnebunitor precum glasul ego-ului dacă ceva nu iese cum ţi-ai dorit.

Mergi mai departe, sunt multe uşi pe care nu le-ai deschis încă. Iar un proiect nefinalizat înseamnă că drumul sau drumurile tale trebuie să pornească în direcţii noi. Şi e menirea ta să le descoperi pe toate, neîncetat.

E bine să ştii dacă şi în ce fel vrei să fii în centrul atenţiei. La lansarea de carte de anul acesta de la Bookfest, m-am bucurat enorm de fiecare secundă petrecută acolo, alături de oameni dragi şi oameni pe care nu-i mai văzusem niciodată. Nu puteam spera la o lansare mai frumoasă şi asta s-a făcut fără că ego-ul meu să aibă ceva de-a face cu evenimentul, fără că eu să mă zbat, să încerc să controlez în vreun fel. În schimb, am ajutat. Am invitat oameni dragi să vorbească, ştiind că dacă ar spune nu, va fi ok. Dar au spus “da”. Şi au vorbit despre carte aşa cum eu încă nu ştiu să povestesc, ci doar să scriu. A fost o înlănţuire minunată de oameni, gânduri şi fapte. Şi ce frumos s-au întâmplat toate.

Ori de câte ori încercăm să ne controlăm aspecte ale vieţii, de la relaţii până la împlinire profesională, o să cam dăm greş. Fiindcă factorii care nu ţin de noi sunt foarte, foarte mulţi. Şi, cel mai important, încrâncenarea noastră şi dorinţa de a deţine controlul, spaima că lucrurile nu se vor întâmpla aşa cum ne dorim fac ca universul să ne dea peste nas, să ne demonstreze că, într-adevăr, lucrurile nu se pot întâmpla cu atâta încrâncenare. Şi ştiţi de ce? De regulă, când suntem înverşunaţi, ne încrâncenăm către direcţiile greşite. Vrem lucruri şi situaţii care nu ni se potrivesc în acel moment, dar noi le vrem. Ni se pare că lumea e împotriva noastră în timp ce noi singuri mergem în bătaia vântului.

În schimb, învătaţi să vă faceţi fericiţi singuri, cu ce aveţi acum, nu cu ceea ce vă imaginaţi că veţi avea într-o zi. Nu vă amânaţi fericirea, nu daţi la gunoi prezentul fiindcă nu e aşa cum vi l-aţi dorit. Veţi urmări vise care vi se vor împlini numai pe jumătate şi care se vor dovedi că nu sunt ceea ce vă doreaţi, de fapt. Fiindcă nu de asta aveaţi nevoie, dar v-aţi încăpăţânat să le obţineţi.

Să ne facem planuri bucurându-ne de prezent. Să fim recunoscători pentru ceea ce trebuie, să facem mai mult din preamultul pe care îl avem. Să credem în abundenţă şi prosperitate, să ne bucurăm de ceea ce putem face prin darurile pe care le avem deja.

Câte lucruri nu poate face omul cu mintea şi cât de puţine alege să facă! Nu vă irosiţi energia creatoare în directii greşite, negative sau distrugătoare. Descoperiţi cine sunteţi, ce puteţi face pentru ca prezentul să vă surâdă. Munciţi pentru a vă îndeplini visele şi nu daţi vina pe nimeni atunci când ceva nu iese cum era plănuit. Mergeţi mai departe, sunt multe uşi pe care nu le-aţi deschis încă.

Şi aveţi încredere, când voi munciţi şi sunteţi încrezători şi fericiţi, restul vine de la sine. Nu priviţi nici în dreapta şi nici în stânga şi, mai ales,  nu invidiaţi!

The Universe has your back.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *