alice-achterhof-85968

Am pictat ca să-mi amintesc cum e să fii creativ

Am pictat după o pauză de aproape trei ani. Am pictat şi, în timp ce pe fundal ascultam interviuri cu Ştefan Câlţia, despre om, despre mizerie, despre Dumnezeu, despre cum ne-am construit singuri lumea în care trăim, nici n-am ştiut cum au trecut 2, 3, 4, 5 ore. Am pictat şi-am reuşit să fac două tablouri care-mi plac tare de tot şi care, cu doar trei ani în urmă, nu cred că mi-ar fi reuşit. Am pictat cu o imensă plăcere şi bucurie, am pictat din inimă.

A fost o perioadă extrem de aglomerată. Ultimele două-trei luni au însemnat proiecte peste proiecte, în paralel cu organizarea nunţii noastre care a avut loc duminica trecută, o zi frumoasă, fericită, senină (a plouat puţin, dar fix când am ieşit din biserică a apărut şi soarele, la fix pentru cele mai frumoase poze şi aruncat cu grâu). A urmat petrecerea de  seară, la fel de frumoasă şi care a inclus, desigur, pentru mine, un meniu vegetarian extrem de bun!

Să revin însă la şirul lung de proiecte care, pe termen lung, ajung să-ţi redirecţioneze creativitatea, să-ţi umple mintea până aproape de refuz, să te facă să te orientezi, fără să vrei, spre alte direcţii de creaţie, să crezi că te poţi împărţi în zece şi să descoperi că nu poţi. Aşa că am pictat ca să ies de tot din sfera unei creativităţi aparte şi să reintru în zona mai jucăuşă şi semnificativ mai apropiată de inima mea.

Îmi pot face planuri noi abia după ce mai bifez din lucrurile de pe listă. Şi, slavă Domnului, am bifat multe anul acesta. Aşa că acum, deşi încep un proiect nou (pe care sper să-l termin curând de tot), am deja idei noi şi ştiu că mă voi organiza cum trebuie, cu acel veşnic entuziasm (care uneori, da, ia pauze, trage un pui de somn, apoi reapare ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat).

Când descoperi ce şi cât poţi, când e prea mult sau când e prea puţin, spui “nu” sau “da” cu încredere. Mi-a luat mult timp să învăţ să spun “nu” fără teamă că pierd definitiv o oportunitate. Am descoperit că acestea apar oricum dacă munceşti, dacă eşti bun la ceea ce faci, dacă eşti onest cu cât poţi şi, mai ales, dacă ai încredere în tine şi în faptul că orice secundă îţi poate aduce lucruri minunate, proiecte noi, descoperiri care te ajută să ajungi în locuri nebănuite sau să cunoşti oameni de la care înveţi să fii mai bun în domeniul tău.

Cu încredere, aşadar, trec prin această perioadă mai plină, dar care mă ajută să mă redirecţionez, reorganizez, regrupez. Era nevoie. Şi mă bucur că îmi pot oferi acest echilibru, această linişte, fără să dau de tot munca la o parte.

Voi cum vă regrupaţi?

© foto.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *