anjana-menon-212087

Jurnal de Bucureşti. Urban. Cluj. Fructe în pârg

E miercuri şi ar putea la fel de bine să fie joi, luni sau vineri. Zilele, toamna, nu par să se mai diferenţieze prea tare. Le adulmec pe toate cu aceeaşi
bucurie, zâmbesc la gândul că oraşul pare mai îmblânzit. Ultima carte citită e de Mathias Malzieu, Cel mai mic sărut pomenit vreodată. Dulce, uşoară, cu miros de gutuie coaptă, ca o toamnă aurită de noi de atâta nerăbdare. Cel-mai-mic-sarut-pomenit-vreodata-Mathias-MalzieuAcum mă gândesc la merele bune pe care le voi găsi în apropiere de casă, la copacii care încep să nu mai dea semne de vară, la cum toate lucrurile din jurul nostru se schimbă odată cu noi. Nu ne scăldăm niciodată de două ori în acelaşi râu, nu-i aşa?

Am stat şapte zile în Cluj, şapte zile de vis, cu plimbări îndelungi, cu mii de paşi făcuţi zilnic (18.000 mii în ziua cu Grădina Botanică). Cine în tihnă, pauze de odihnă, cumpărături după tipic, scotocit după broşe vintage (şi găsit!):

brose-vintage
Cu trafic fără claxoane (da… se poate), cu trecători fără grabă, cu teatru, cu Vişniec, cu muuulte cuiburi cu mac de la patiseria preferată, cu străduţe dragi, revizitate, cu tot timpul de partea noastră. Fiindcă uneori asta trebuie să faci, să-ţi iei din timp pentru a face mai mult timp, pentru a-l derula sau opri după bunul plac, pentru a simţi cum, într-o după-amiază cenuşie, e voie şi poţi picoti liniştit pe o canapea la mijlocul căreia toarce un pisoi.

Am avut timp să citesc DOR din scoarţă-n scoarţă, ca niciodată.  Am revenit cu mult mai puţin chef de digital şi cu mult mai multă poftă de lectură. Prea ne îndeamnă Bucureştiul la grabă, prea ne face să uităm de noi şi de ceea ce ne prieşte zi de zi. Nu-i nevoie de statistici pentru asta, te poţi uita la goana unitară a oamenilor, la felul în care, cu mişcări la fel de pripite, par traşi de o mână invizibilă către o destinaţie necunoscută chiar şi lor.

Mi-am spus că n-am vreme de bullet journal, că n-aş vrea să testez iar ceva ce să abandonez după doar câteva zile sau săptămâni, dar îmi pare din ce în ce mai mult că e necesar, că nu e doar o modă, că în era Internetului aproape atotcuprinzător, ceva trebuie să ne extragă şi să ne întoarcă spre analog. Aşa că, cine ştie, eu voi testa…

Am găsit cărţi, un Faust delicios apărut la Editura Univers, am negociat şi renegociat ca să mă întorc aici cu titluri luate la preţuri de 3 sau 5 lei. O plăcere, vă spun, să cumpăraţi cărţi din târg!

Mi-e dor să stau într-un fotoliu moale şi să citesc cu un caiet de notiţe în mână, cu veioza aprinsă. Mi-e dor fiindcă n-am mai ştiut să-mi fac timp, m-am prefăcut că uit, că mereu e altceva de făcut. Însă adevărul e că timp pentru lectură se găseşte întotdeauna şi, mai ales în aceste timpuri, e atât de necesar.

Vă las cu-aceste gânduri scrise azi-dimineaţă:

Să nu negăm: trăim vremuri de criză. Or, cu atât mai mult, în astfel de timpuri, orice carte de management ne spune că eforturile noastre trebuie înzecite. Să nu disperăm, aşadar. Oferiţi o carte unui copil. Oferiţi-vă să-l meditaţi, pro bono. Oferiţi educaţie acolo unde statul uită să îşi îndeplinească rolul. Oferiţi viitor dintr-un prezent care pare, din unele direcţii, să nu mai ofere mare lucru.

În rest, scrieţi-mi ce-aţi mai făcut, ce-aţi mai citit, cum staţi cu timpul şi unde-aţi vrea să mai călătoriţi în viitorul apropiat.

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *