31

Jurnal de Bucureşti: Viaţa la 31 de ani

Ieri seară am primit un mesaj de la cineva care îmi citea textele de ani buni de zile. M-a bucurat atât de mult să-i citesc rândurile şi să-mi amintesc (pentru a câta oară?) că rândurile astea nu ajung în aer şi că cineva chiar le citeşte. Am obiceiul să uit când se apropie ziua mea. Mă trezesc cu două săptămâni înainte că mai e puţin şi mai trec un prag. În mai împlinesc 31 de ani şi mi se pare o vârstă tare frumoasă, o vârstă a maturităţii, a seninătăţii, numai bună de dat un restart modului în care m-am privit până acum: să ştiu că pot mai mult, că trebuie să cer mai mult de la mine. Să scriu mai bine, să fiu mai organizată, să mă ţin de obiectivele stabilite. În acelaşi timp, sunt conştientă că nu-i uşor. Că zilele se scurg rapid una după alta, că în anumite momente vrei doar să dormi sau doar să vezi 3 episoade la rând din serialul preferat şi să nu faci nimic altceva. Da, viaţa cu bebe îţi permite şi astfel de momente, chiar dacă vor exista şi clipe în care va trebui să renunţi la cafeaua fierbinte, urmând să o bei rece, mai târziu, sau să-ţi prepari alta. În orice caz, le-aş spune femeilor care îşi doresc, dar care au dubii, să nu vă fie frică: vă veţi descurca de minune. 🙂 Tot ce las zilele acestea deoparte ţine doar de modul meu de-a mă organiza: citesc mai puţin fiindcă aleg să mă ocup de altceva, scriu mai puţin fiindcă încă simt că sunt într-o vacanţă pe care vreau să o mai prelungesc. Pun la cale călătorii, mici explorări de oraşe pe care până acum nu le-am descoperit. Şi, printre picături, reuşesc să las ideile să devină realitate. cafea1

Cumva, mă simt ca la 25 de ani, cu un strop suplimentar de înţelepciune pe care nu-l aveam atunci. Cu mai mult curaj, cu mai multă hotărâre. Cu sentimentul că ne aşteaptă lucruri şi mai frumoase. O fi venind senzaţia asta şi de la vremea atât de frumoasă de afară şi de la faptul că am început proiecte noi care mă bucură tare mult, zi de zi.

Am început să citesc Jurnalul lui Alice Voinescu, n-am terminat încă paginile de Pessoa din Cartea neliniştirii şi, ca să fie lucrurile mai complicate, citesc şi Aventurile lui Habarnam în Oraşul Soarelui (să mai zic că aceasta din urmă mă încântă cel mai tare?!). Totodată, am început Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit de Florina Iliş, fiindcă parcă nu eşti bookaholic până nu-ţi prinzi şi vârful urechilor între pagini.

Mai sunt proiecte de-mplinit şi vise de urnit, dar să le luăm pe rând, aş propune. Aşadar, pe curând… 🙂

 

 

 

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *