blogurile1

Pauze mici şi mari bucurii. Cartea lunii: “Spulberatic” de Anca Vieru

Am avut azi parte de o întâlnire minunată, în tihnă, la adăpostul cuvintelor rostite fără grabă. M-a încântat atât de tare încât m-a inspirat să scriu din nou, mai mult şi mai bine, aici sau în caietele care stau teancuri-teancuri şi care, după mine,  niciodată nu-s destule (şi nu sunt). E adevărat că multe dintre zilele petrecute acasă pot să pară asemănătoare, însă o carte nu prea seamănă niciodată cu o alta. De-asta nici nu mi-a fost vreodată teamă să mă apuc de scris şi nici nu m-am întrebat dacă nu cumva s-a mai scris despre subiectul respectiv. Sigur că s-a mai scris. S-a scris despre tot, nu aşa se spune? Însă nu s-a scris cartea mea şi nu s-a scris cartea ta.

Am terminat de citit “Spulberatic” de Anca Vieru, un roman care te cucereşte pe de-a-ntregul şi care se ţine după tine ca să-l iei în braţe şi să nu-l laşi jos până nu ajungi la ultima pagină. Cu o sensibilitate rară îşi conturează Anca Vieru personajele şi cu o minuţiozitate a acestora care te face să intri cu totul în povestea lor, în istoricul unei familii pe care finalul perioadei comuniste îl întrerupe. Şi, în acelaşi timp, apasă pe butonul care declanşează durerea prin reamintire, dezmorţeşte mecanismul care leagă şi dezleagă vieţi.

O atmosferă extrem de fidelă acelei perioade. Relaţiile dintre oameni par desprinse din jurnalele vremii. Suspiciunea, bârfele, neîncrederea, toate întregesc un portret remarcabil al unui colectiv care ajunge să se destrame după încheierea regimului. O structură atentă, solidă, cu mici indicii şi dovezi pe care le primeşti întotdeauna la timpul potrivit, cât să te apropii şi mai mult de protagonist, cât să înţelegi pe deplin dramele, trăirile, emoţiile şi, dincolo de toate, tăcerile.

“Spulberatic” e, fără îndoială, cartea care te va face să fii mai atent la cei din jur, mai blând, mai răbdător, să vrei să vezi dincolo de faţade. Şi te va ajuta să iei în seamă poveştile nespuse, cele pe care adesea le intuieşti, dar pentru care îţi spui că nu ai timp şi nici răbdare.

acasa2

Au fost multe momente în care mi-am spus că vreau să notez citate, să extrag învăţături rostite parcă de cea mai blândă voce. Nu m-am îndurat, acesta-i adevărul, să întrerup lectura. Dar ştiu că voi lua cartea deoparte, voi da pagină după pagină, şi-mi voi pune în unul dintre acele caiete teancuri-teancuri, lecţiile pe care uneori e mai bine să le înveţi doar din cărţi.

Later edit: Am cutreierat, am recitit, am extras:

Timpul se grăbea, alerga în galop, dar lumea era obişnuită cu lentoarea şi monotonia vechiului regim, când alţii gândeau şi hotărau. Timpul care gonea avea inconsistenţa şi neregularitatea schimbării. O schimbare care fusese dorită, care fusese aşteptată. Dar de care mulţi se temeau. Schimbarea însemna altceva pentru fiecare şi diferenţele erau greu de adus la unison.

Să regreţi mereu şansele pierdute, să construieşti scenarii, variante ale unei vieţi care ar fi fost posibilă. Să nu mai ai nimic. Decât imaginaţia. Şi memoria. Atât cât mai sunt şi ele la îndemână.

Copilăria mea. Imagini disparate, sunete şi mirosuri.
Liniştea ploii, tăcerea ei încărcată de mici zgomote. Răpăitul uniform pe acoperişul magaziei din spatele casei. Picăturile de apă care se adunau în butoiul din curte.

Cam aşa ceva simţi probabil când cineva îţi face vânt de undeva de sus. Surpriză, durere, teamă, un amestec de senzaţii din care nu poţi să alegi nimic. Care te copleşeşte şi îţi taie pe moment capacitatea de reacţie.

Tăcerea era felul ei de a se exprima. Lipsa cuvintelor. Dar cuvintele au muzica lor şi, dacă renunţi de bunăvoie la ele, rămâi şi fără muzică.

Deci asta înseamnă uitarea? Să devii alt om, un om pe care trecutul nu-l mai atinge? Un om rece, insensibil?
Oftă.
Nu, mai degrabă un om care preferă să uite ca să se salveze.

Anca Vieru – “Spulberatic”, Editura Polirom, Colecţia Ego. Proză, 2018

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *