memoria-corpurilor-mihaela-pascu-oglinda

Memoria corpurilor. Bookfest 2018 şi lansarea romanului

Încă din primii ani petrecuţi în Bucureşti mi-am dat seama că întâlnirile dintre oameni nu sunt niciodată întâmplătoare. Mi-a luat însă un pic mai mult să învăţ să fac alegerile bune atunci când întâlnesc un om. Dar asta face parte din marea carte a vieţii pe care, inevitabil, cu toţii trebuie să o parcurgem. Pe 3 iunie, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2018, s-a lansat “Memoria corpurilor”, cel de-al doilea roman pe care l-am scris. Manuscrisul a stat în sertar, a fost rescris, editat şi revizuit, chiar dacă a fost scris înainte de “Camera de probă”, cartea publicată anul trecut. Cum bine îmi reamintea cineva zilele trecute, toate au un timp al lor.

Pe Daniela Pasăre, redactor Forbes Life şi creatoarea blogului Vocea Umană (pe care, dacă iubiţi cărţile, vă invit să-l citiţi) cred că o astfel de intersectare fericită mi-a adus-o în cale. Mi-a amintit de toţi oamenii calzi şi buni pe care i-am întâlnit în ultimii ani.  E drept că întâlnirea noastră virtuală avusese loc în urmă cu aproape un an şi nu pot decât să regret felul în care uneori life happens şi nu ştiu să acord suficient timp sau suficientă atenţie unui om atât de frumos. Dar, din nou, sunt sigură că acesta e doar începutul. Cum faptul că am renunţat acum trei ani la un alt proiect a însemnat scrierea şi publicarea acestor două cărţi. Iar acum lucrez la cea de-a treia, o carte care îmi va lua mult mai mult timp, ştiu asta deja.

O să las mai jos textul de pe coperta a IV-a a cărţii fiindcă acolo cred că am descris cel mai bine ce veţi găsi în carte. În afară de cheia voastră personală de lectură, bineînţeles:

“Memoria corpurilor” vorbeşte despre tăcere, îndepărtare şi singurătate, toate la adăpostul unei relaţii care îşi negociază constant trăirile. Necuvintele sunt cele care trasează drumul pe care îl parcurge iubirea dintre doi oameni. Distanţa se construieşte, prin tăceri nesfârşite, între Lisabona şi Madrid. Întrebările nu primesc niciodată răspuns, dar asta nu le opreşte avântul. Este un fals jurnal pe care cei doi şi-l scriu fără a-şi împărtăşi vreodată paginile, un roman al pierderii iubirii şi al regăsirii de sine. Este o mărturie a felului în care uneori ne îndepărtăm de ceea ce iubim pentru că ne îndepărtăm de noi înşine. Ce ne spunem când simţim că distanţa dintre noi şi persoana iubită creşte pe zi ce trece? Lăsăm loc cuvintelor să îşi îndeplinească misiunea sau dăm voie tăcerii să preia controlul? La astfel de întrebări ne invită “Memoria corpurilor”, iar răspunsurile se află pe jumătate în inima celui care citeşte.

***

Îi mulţumesc Danielei pentru că a avut bunăvoinţa de a vorbi despre carte (şi a vorbit atât de frumos!), pentru că a avut răbdare şi înţelegere şi pentru că şi-a rupt din timpul ei pentru a mi-l oferi cu ocazia lansării acestei cărţi. Timpul rămâne cel mai preţios dar pe care îl putem face cuiva aşa că îţi mulţumesc din nou.

Aş mai vrea doar să adaug că am ştiut că trebuie să iubesc această carte, să mă apropii de ea aşa cum scriitorilor le e adesea imposibil să o facă. E o perioadă de maturizare, una care, mai departe, mă obligă la o scriere cu mult mai complexă şi mai… cuprinzătoare. Dar cum deja mulţi oameni s-au regăsit în această carte, nu pot decât să-mi amintesc că, din nou, a fost scrisă la timpul ei şi publicată la momentul potrivit.

Despre carte mai puteţi citi şi pe Citestema.ro, un proiect foarte, foarte frumos şi necesar pentru piaţa de carte din România!

Vă las mai jos şi un fragment care poate o să vă încânte. Cartea va ajunge în curând în librării şi vă ţin la curent. Până atunci, vă invit să daţi like paginii pe care i-am dedicat-o deja şi unde voi posta periodic noutăţile privind cartea (fragmente, interviuri etc.).

“Din fotografile cu noi doi nu recunosc niciun moment de sinceritate, oricât ar suna de absurd. Le privesc şi nu recunosc decât atenţia mult prea grijulie
pentru detalii, de parcă niciunul dintre noi n-ar f vrut ca altcineva, uitându-se cu atenţie, să deconspire teatrul pe care îl montasem cu atâta sârguinţă pentru o poză amărâtă.
Mă gândesc inevitabil şi la memoria pe care o au corpurile noastre, în timp ce mă uit la această poză care astăzi mi se pare de-a dreptul agasantă. Corpurile
noastre îşi amintesc, să nu crezi că uită, dimpotrivă, îşi amintesc ceea ce noi încercăm cu disperare să îngropăm cât mai adânc. Şi findcă memoria  corpurilor şi a muşchilor şi a fiecărei fibre din corpul nostru e mult mai puternică decât ceea ce ne lasă mintea noastră să credem, n-am putea astăzi sta altfel îmbrăţişaţi decât luând forma aceea studiată în detaliu, având poate
exact aceeaşi poziţie a braţelor, a mâinilor şi a degetelor.
Şi pielea mea s-ar recunoaşte în pielea ta, ca o amprentă fidelă a ceea ce cândva a iubit cel mai mult. Gândurile mele ar avea atunci nevoie să se oglindească în gândurile tale, să le recunoască, să intuiască din obişnuinţă unele concluzii. Până şi bătăile inimii s-ar recunoaşte, dincolo de pieptul tău, iar eu aş răsufla uşurat. Nimic nu s-ar f schimbat între doi străini pe care doar mintea antrenată în mii şi mii de gânduri i-a îndepărtat atât de tare unul de celălalt.
Chiar şi între doi amnezici memoria corpurilor ar putea face să apară din nou o dragoste pe care şi-ar aminti-o fiecare celulă a corpurilor. Aşa că şi astăzi,
dacă cineva ne-ar face o fotografe, ne-am apropia unul de celălalt la fel, din instinct, dintr-o pornire căreia i-am da voie să se desfăşoare, nu e decât o fotografie, ne-am spune, orbi în faţa a ceea ce corpurile n-au ştiut să uite.
Şi nici nu poţi desena memoria corpurilor şi nici poţi ajuta pe altcineva să o înveţe decât poate iubindu-l, iubindu-l foarte mult.” (Fragment din “Memoria corpurilor” – Mihaela Pascu-Oglindă, Editura Eikon, 2018)

Şi, pe final, vreau să vă mulţumesc pentru că încă sunteţi aici, pentru că citiţi blogul, pentru că uneori îmi scrieţi ca să-mi spuneţi asta (şi acest lucru mă bucură nespus) şi pentru că sunteţi oameni atât de calzi!

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *