piata-de-carte-romania-mic-dejun

Câteva lucruri despre piaţa de carte din România

Cumpăr cărţi aproape săptămânal. Şi dacă trece vreo săptămână în care să nu cumpăr vreo carte, fiţi sigur că n-a trecut fără să-mi mai fi înscris vreo cinci titluri noi pe listă. Şi le iau cu preţuri care încep de la 1 leu (cele mai ieftine au fost două sacoşe de cărţi luate cu 50 de bani dintr-un târg de vechituri) până la 60-70 lei. Când trec de suma asta, aştept cuminte o reducere. Am dat mai mult pe cărţi (peste 100) când au fost deosebite şi am vrut să le fac cadou. Am scris mai demult cum nu cred că ne putem plânge de preţurile cărţilor. Iar acum, că am copil, descopăr că există cărţi foarte frumoase la preţuri foarte mici (10-20-30 lei). Scrisesem, tot atunci, că ar trebui ca pentru un titlu nou să vrem să plătim preţul întreg (dacă vrem musai să citim cartea atunci) şi că nu este corect să apelăm la mall-urile online care vând cu 50% reducere titlurile apărute de două zile. Că editurile n-ar mai trebui să furnizeze titluri care se vând astfel în detrimentul tuturor celorlalte librării (online şi fizice) care respectă regulile şi ciclul de viaţă al cărţii e la fel de adevărat. Există ceea ce se numeşte maturitatea târzie a cărţii (când o carte care a costat iniţial, să spunem, 40 de lei, ajunge să fie vândută cu 10 sau 5 lei). Şi este un reper pentru o piaţă de carte sănătoasă şi care funcţionează cum trebuie.

Mi se pare însă că şi pe piaţa de carte se aplică regulile pe care le vedem în jurul nostru, într-o ţară în care abia de vreo 2 ani simţul civic general abia se trezeşte la viaţă (ascultaţi aici un interviu despre de ce e important să ne cerem drepturile şi de ce ieşitul în stradă NU e degeaba – pe scurt, a nu protesta înseamnă a fi de acord cu nelegiurile). Ca să detaliez, şi pe piaţa de carte avem jucători care gândesc că fiecare e pentru el. Or nu e aşa. Ar trebui să fie “fiecare pentru binele comun” fiindcă într-o piaţă sănătoasă e loc sub soare pentru toţi, competiţia e, din nou, necesară şi sănătoasă fiindcă te obligă să menţii nişte standarde dacă vrei să rezişti (a se vedea scandalul legat de Uber care a venit cu nişte standarde mai înalte pentru clienţi).

În acelaşi timp, schimbarea necesită timp şi rezistenţa la schimbare, mai ales în România, e uriaşă. Vezi asta la nivel de individ, nici nu e nevoie să faci vreo analiză mai extinsă.

Între timp, mă bucur să aud mulţi părinţi care observă cum cărţile sunt jucării interesante pentru copiii lor, cum nu se satură la fel de rapid ca de jucăriile-jucării şi cum înţeleg din ce în ce mai mult importanţa lecturii pentru cei mici.

Nu cred că ne putem plânge de piaţa de carte atâta vreme cât nu suntem dispuşi să plătim preţul corect. Şi mai cred că dacă vrem să citim, atunci vom cutreiera anticariatele, pieţele de vechituri (am găsit cu 3 lei Oliver Sacks şi Nicole Krauss). Şi, de asemenea, putem împrumuta cărţi! Săptămâna trecută mi-am făcut permis la Biblioteca Metropolitană (valabil la toate filialele din Bucureşti) şi abia aştept să merg să împrumut câteva titluri.

Aş putea să mai intru şi în alte detalii privind târgurile de carte sau lipsa de promovare a unor autori publicaţi de edituri sau lipsa agenţilor literari. Dar asta e o altă poveste care priveşte şi interesează mai degrabă structurile interne ale acestui domeniu.

Eu ştiu că nu vouă, cititorilor mei, trebuie să vă spun aceste lucruri, dar dacă aveţi prin jur oameni care se plâng de preţul cărţii, să le amintiţi aceste lucruri. Sunt raportate la salariile din România, fără îndoială. În străinătate cele mai multe cărţi sunt de 10-11 euro, în vreme ce titlurile mai cunoscute ajung uşor la 15-18 euro. Şi când ne amintim că doar un procent care abia dacă ajunge la 10% ajunge la autor, atunci cu atât mai mult ar trebui să vrem să plătim preţul corect (vorbesc strict de titlurile noi).

E prea posibil să mai fi scris mai demult un articol fix pe aceeaşi temă, dar cum sunt înconjurată de cărţi zi de zi, nu mă pot abţine.

 

Spor la lectură şi scrieţi-mi şi ce mai citiţi în această vară! Pe Goodreads mă găsiţi aici.

librarie

Distribuie...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

About the author

mm

Mihaela

Scriu despre creativitate şi, săptămânal, despre cărţi. În tot acest timp, lucrez şi la cărţile mele. Pentru colaborări şi mai multe despre ce fac, vă invit să vizitaţi şi...

View all posts

3 Comments

  • Și mie mi se pare că totuși cărțile sunt accesibile în România. Poți renunța ușor la cafea de la dozator/țigări sau ce alte plăceri mai ai ca să îți cumperi o carte pe lună. Trebuie doar să vrei. Sau, după cum ai spus și tu, exista varianta bibliotecilor.
    Un cititor înrăit cumpără oricum cărți, indiferent că le ia de la librării/online/târguri/anticariate. Problema nu sunt cei care cumpără redus (dacă piața oferă asta, de ce să îmi fac eu mustrări de conștiință?), ci cei care nu au obiceiul să citească, și, prin urmare, nu cumpără.

  • Aşa e, ai dreptate, cititorii înrăiţi vor găsi cărţi. Şi cred că m-am calmat şi cu gigantul care nu joacă tocmai corect (tocmai că nu oferă piaţa preţurile acelea incorecte, ci un singur site-mall-librărie). Mi-am dat seama ca oamenii cumpără cărţi şi de pe alte librării online (vezi Libris, Books Express, Cărtureşti, Okian). La preţul corect şi nu în detrimentul celorlalţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *